Saptamana trecuta, Lucian Mandruta si-a dat licenta la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti, ale carei cursuri, la distanta, le-a urmat timp de patru ani. A si luat-o, cu media cea mai mare dintre toti absolventi: 9.06.
Ne-am intrebat la ce-i mai foloseste diploma unui jurnalist care practica meseria de peste un deceniu si de ce, un om ocupat, cu copii mici acasa, se mai chinuie cu examene la cei 38 de ani ai sai. „Eu am trecut printr-o scoala de fiare si betoane si simteam ca am nevoie sa invat niste lucruri despre care in meseria asta se vorbeste. Niste lucruri conceptuale, nu despre cum sa scrii sau sa vorbesti la televizor: semiologie, analiza textului, a imaginii. La facultatea asta, am aflat de ce sunt jurnalist. Am mai invatat un lucru care mi se parea de bun-simt, dar pe care nu prea indrazneam sa-l spun: noi suntem acolo ca sa implinim niste asteptari ale publicului, nu ale noastre, nu ale oamenilor care au afacerea. Stiu, e utopic ce spun eu. Am descoperit ca degeaba spun ceva daca oamenii nu vor sa ma creada. Am invatat sa fiu mai putin ingamfat referitor la meseria asta. Nu e o profesie in care arati cu degetul si se intampla, ci una in care arati si oamenii poate intorc capul. Dar nu poti sa juri.”