Violeta Andrei vorbește la “Doamne de poveste” despre cum a decurs viața ei alături de Ștefan Andrei, marea ei dragoste, despre greutățile pe care le-au întâmpinat în perioada comunismului și cine i-a ajutat în momentele grele.
“Cu un an înainte de a muri tatăl meu, m-am dus la el la spital, am luat cu mine costumul de lebădă, am luat poantele și am dansat „Moartea lebedei”. Mi-a spus să recit și versuri și atunci el mi-a spus că cel mai bine pentru mine, din cauza acestei trăiri așa de puternice, să mă fac actriță. Mamei mele nu i-a convenit deloc”, spune Violeta Andrei.
Pentru o adolescentă rebelă, asa cum se autodescrie Violeta Andrei, primul sărut dintr-o piesă de teatru a fost cu peripeții. Însăși profesoara de clasă a fost nevoită să ceară permisiunea mamei sale pentru concretizarea sărutului:
“Trebuia să joc în “Cronica amanților săraci” cu un coleg care era îndrăgostit de mine. În timpul ăsta eu, pentru că eram foarte sălbatică, m-am îndrăgostit de un coleg, Dinu Stall, dar problema era că se apropia examenul, iar colegul meu de clasă trebuia să mă sarute. Sorana Coroama i-a zis: “Ce faci domnule, ești gelos, nu o lași să se sărute?”, “Nu, doamnă! Nu m-a lăsat nici pe mine să o sarut”. “Cum, după atâtea luni de zile?”. “Nu o lasă mama”. Și Sorana a venit la mine acasă și i-a zis: “Trebuie să o lăsați să se sărute!”, își amintește artista.
A fost cerută în căsătorie de Ștefan Andrei, fost ministru de Externe, în timpul facultății, într-un moment în care nu se aștepta: “M-a condus până acasă și atunci m-a sărutat. Era un peisaj romantic, era un poduleț și cu un chioșc. Am intrat în chioșcul acela pentru că ploua și m-a cerut de nevastă. Si eu am zis că nu mă marit, că eu vreau să-mi trăiesc viața și zice: “Ce înseamnă pentru tine să-ți trăiești viața?”. “Eu vreau să dansez!”. “Păi o să dansezi cu mine!”. Și îi zic: “Tu nu știi să dansezi”. “Păi o să învăț!”. “Bine, atunci o să ne căsătorim”, povestește râzând Violeta Andrei.