Viața și cariera lui Alain Delon. Apreciat de milioane de oameni, actorul nu și-a găsit niciodată liniștea

de Andreea Hentea, 22 august 2024, 09:38

Pe 18 august, știrea că Alain Delon a murit scurtcircuita lumea, evidențiind influența formidabilă pe care actorul și starul francez a avut-o asupra publicului, asupra cinematografiei și asupra epocii sale.

Alain Delon a fost omagiat de către președintele Franței

Președintele francez Emmanuel Macron a postat pe X, la scurtă vreme după încetarea din viață a actorului în vârstă de 88 de ani, un mesaj în care afirma: „Dl. Klein sau Rocco, Ghepardul sau Samuraiul, Alain Delon a jucat roluri legendare, făcând lumea să viseze și împrumutându-le chipul său de neuitat, pentru a ne răvăși viețile. Melancolic, popular, misterios, a fost mai mult decât o vedetă: a fost un monument al Franței”. La rândul său, ministrul francez al culturii, Rachida Dati, a scris: „Îl consideram nemuritor… talentul, carisma și aura lui l-au făcut să fie destinat unei cariere la Hollywood încă de la o vârstă fragedă, dar el a ales Franța”.

Dincolo de personalitățile nenumărate care l-au omagiat la plecarea sa, dincolo de epitetele și de multitudinea de imagini și secvențe care au inundat internetul, Alain Delon rămâne un actor cu o carieră de peste o jumătate de secol, care a dominat ecranul printr-o combinație unică de seducție, șarm, melancolie, duritate, rezervă și mister.

Alain Delon a avut o tinerețe zbuciumată

După divorțul timpuriu al părinților săi, când avea patru ani, el a fost preluat de asistenți sociali, apoi din nou de părinții naturali (ambii recăsătoriți), care l-au trimis la un internat catolic, prima dintre numeroasele școli din care avea să fie exmatriculat. În 1953-1954, Alain Delon a făcut serviciul militar la pușcașii marini francezi și a luptat în Indochina, iar în 1956 s-a întors în Franța și a încercat diverse slujbe – ospătar, vânzător și portar în Halele Parisului.

Primul contact cu actoria a fost prin actrița Brigitte Auber (care jucase, în 1955, în faimosul „Să prinzi un hoț”, al lui Alfred Hitchcock) și care l-a dus la Festivalul de la Cannes în 1957, unde l-a cunoscut pe actorul și regizorul Jean-Claude Brialy, precum și pe viitorul său impresar, George Beaume. „Am ajuns acolo cu o fată care îmi plăcea, care mă iubea, am luat totul cum a venit, iar când am pășit pe covorul roșu m-am simțit deja ca acasă. Nu în ultimul rând – și nu o spun din înfumurare –, mi-a fost limpede că nu arătam rău”, avea să povestească Alain Delon la un masterclass ținut la Cannes în 2019.

Relația cu o altă actriță, Michèle Cordoue, l-a dus spre primul rol în film, aceasta convingându-și soțul, nimeni altul decât regizorul Yves Allégret, să-i dea un mic rol în filmul său „Quand la femme s’en mêle” (1957), o poveste plasată în lumea interlopă din Franța anilor ’50.

În plan profesional, una dintre întâlnirile decisive pentru autodidactul Alain Delon a fost cea cu ilustrul regizor Luchino Visconti, care l-a inițiat în actoria de film, dar și în cea de teatru. Pe ecran, cei doi aveau să colaboreze la tumultuosul „Rocco și frații săi” (1960) și la capodopera „Ghepardul” (1963), în care Delon a jucat alături de Burt Lancaster și de Claudia Cardinale.

Impecabilii Ripley și Rocco

În martie 1960 se lansa în Franța filmul care l-a transformat pe Alain Delon în vedetă – „În plin soare” / „Plein soleil”, regizat de René Clément. Prima ecranizare după romanul Patriciei Highsmith „Talentatul domn Ripley”, filmul, care îi avea în distribuție pe Maurice Ronet în rolul bogatului american Philippe Greenleaf și pe Marie Laforet în rolul iubitei lui, Marge, i-a dat prilejul lui Alain Delon să interpreteze un Tom Ripley impecabil, uluitor în capacitatea de-a se metamorfoza din prietenul sărac și umil în asasinul nemilos cu privirea de gheață, cu mulți ani înainte ca Matt Damon și, recent, Andrew Scott să strălucească în rol. Reputată ca o persoană extrem de dificilă, Patricia Highsmith însăși a fost încântată de interpretarea lui.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 19

Tot în 1960, Alain Delon își reconfirma forța și talentul în extraordinarul „Rocco și frații săi”, proiectat la Festivalul de la Veneția. Filmul a fost recompensat cu premiul special acordat regizorului Luchino Visconti și s-a aflat în competiția pentru trofeul Leul de Aur.

Un cuplu de vis pe ecran, pe scenă și în viață

În 1958, Alain Delon, în vârstă de 23 de ani, jucase în naiva, dar fermecătoarea dramă romantică „Christine”, alături de superba Romy Schneider (despre care Coco Chanel avea să spună că „reprezintă încarnarea absolută a femeii ideale”). Actrița avea atunci 20 de ani, debutase în film la 15, și era deja o vedetă internațională după rolul din „Prințesa Sissi” (1955). Nu doar personajele jucate de ei în film, Franz și Christine, se îndrăgosteau nebunește, ci și cei doi actori, care s-au mutat împreună la Paris în scurt timp, iar în martie 1959 s-au logodit. Totul a durat până în 1964, când Delon a rupt relația, pentru a se însura cu actrița Nathalie Delon, care avea să-i dăruiască primul copil, pe Anthony Delon (născut în luna august a aceluiași an).

FANTOME D’AMOUR – FANTASMA D’AMORE (1981)

VEZI GALERIA FOTOPOZA 8 / 19

Al doilea film în care Delon s-a întâlnit cu Romy Schneider pe platourile de filmare a fost chiar „În plin soare”, ea interpretând aici un rol mai mic, al prietenei lui Freddy Miles. Cei doi actori și foști iubiți aveau să mai joace o dată împreună în film, în rafinatul și toridul „Piscina” (1969), regizat de Jacques Deray, alături de același Maurice Ronet și de foarte tânăra Jane Birkin.

Alain Delon a jucat însă cu Romy Schneider și pe scena de teatru, în spectacolul „Ce păcat că-i curvă”, după John Ford, regizat de Luchino Visconti în 1961, la Paris. Spectacolul a doborât toate recordurile de încasări. După moartea prematură a actriței, în 1982, Alain Delon a spus că Romy Schneider a fost iubirea vieții lui.

Delon și Hollywoodul

De-a lungul carierei, el a jucat alături de vedete internaționale precum Shirley MacLaine și George C. Scott în „Rolls Royce-ul galben”, George Kennedy și Robert Wagner în „Aeroport ’79: Concorde” și Charles Bronson în „Adio, prietene!”. Hollywoodul l-a curtat (a făcut șase filme acolo), dar el a ales să joace în Franța, o hotărâre decisivă.

Hollywoodul i-ar fi nivelat, probabil, subtilitățile (nu ni l-am putea imagina în roluri de super-erou sau hipiot, de exemplu), în timp ce cinematografia franceză i-a oferit din plin șansa de a deveni un actor complet și strălucit. În plus, Alain Delon declara într-un interviu pentru Los Angeles Times din 1965: „Din cauza accentului meu, nu aș încerca să interpretez americani. Lucrez însă la eliminarea inflexiunilor franceze din pronunția mea, ca să pot juca toate naționalitățile”.

Un erou cu o mie de fețe

Alain Delon a jucat, cu aceeași concentrare, farmec și, deseori, autoironie, într-o mulțime de roluri adorate de cinefili. A fost aventurier, polițist și spărgător, medic, justițiar, ofițer, pilot, aristocrat, agent de bursă și boxer în filme precum „Laleaua neagră”, „Eclipsa”, „A fost cândva hoț”, „Aventurierii”, „Alibi pentru un prieten”, „Clanul sicilienilor”, „Borsalino”, „Cercul roșu”, „Zorro”, „Povestea unui polițist”, „Domnul Klein”
și „Samuraiul”. A regizat trei filme în trei ani: „Afacerea Pigot” (1981), „Șocul” (1982) și „Reușita” (1983).

Recompense târzii

În ciuda succesului uriaș și a faptului că era adorat de public, a primit un singur premiu César, pentru rolul din filmul lui Bertrand Blier „Notre histoire” (1984), al unui alcoolic care devine obsedat de o femeie misterioasă pe care o întâlnește în tren.

A fost recompensat, în schimb, cu premii onorifice, printre care Ursul de Aur la Berlin, în 1995, Palme d’Or de onoare la Cannes, în 2019 și cu premii pentru întreaga carieră la Marrakech și la Locarno, în 2003, respectiv în 2012. În anul 2017, la șaizeci de ani de la debutul său în cinema, a fost recompensat, la cea de-a șaisprezecea ediție a Festivalului internațional de film Transilvania (TIFF), cu premiul pentru întreaga carieră, prilej cu care a fost impresionat de popularitatea sa în România și de cei 3.500 de oameni care s-au strâns în Piața Unirii din Cluj pentru a-l omagia.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 11 / 19

De-a lungul unei cariere formidabile, Alain Delon a lucrat cu cei mai mari regizori ai lumii, de la Luchino Visconti la Jean Luc-Godard, Jean-Pierre Melville, Costa-Gavras, Michelangelo Antonioni, Joseph Losey sau Louis Malle. El i-a avut ca parteneri de platou pe unii dintre cei mai mari actori ai lumii, cărora le-a dat strălucit replica: Jean-Paul Belmondo (de care l-a legat o extraordinară prietenie), Jean Gabin, Yves Montand, Lino Ventura, Simone Signoret, Jean-Louis Trintignant, Jeanne Moreau, Anthony Quinn, Jane Fonda sau Brigitte Bardot.

Seducătorul actor a avut relații sentimentale cu numeroase celebrități, printre care Dalida, modelul german Nico, Mireille Darc (cu care a avut o relație timp de cincisprezece ani) și actrița Anne Parillaud. Alain Delon a întâlnit-o în 1987 pe Rosalie van Breemen, top-model olandez, pe platourile de filmare ale videoclipului pentru piesa sa „Comme au cinema”. Cei doi au început o relație (încheiată în 2001) și au avut doi copii: Anouchka Delon – născută în 1990 și Alain-Fabien Delon (născut în 1994).