De la un capat la altul al lumii, lupul a fost sursa a nenumarate mituri si legende, simbol al popoarelor si luptatorilor din antichitate, animal respectat si demonizat deopotriva.
De la un capat la altul al lumii, lupul a fost sursa a nenumarate mituri si legende, simbol al popoarelor si luptatorilor din antichitate, animal respectat si demonizat deopotriva.
Multe dintre popoarele antice, printre care dacii si romanii, au folosit imaginea lupului ca simbol. Fie ca erau considerati stramosi ai oamenilor, intemeitori ai asezarilor sau emblema a luptatorilor, lupii aveau statutul de animale sacre in trecut. In Evul Mediu, insa, situatia s-a schimbat, ei capatand o faima din ce in ce mai proasta. La reputatia negativa a lupilor au contribuit, mai taziu, si unele povesti, precum „Scufita rosie” sau „Cei trei purcelusi”, care au speriat si influentat generatii intregi de copii.
Pradatorul suprem
Supravietuitori ai erei de gheata, lupii au aparut pe Pamant in urma cu aproximativ 300.000 de ani. Au dainuit atata timp datorita performantelor fizice impresionante, ei fiind construiti pentru efort continuu si rezistenta indelungata. Capabili de viteze de pana la 65/km pe ora, vaneaza noaptea la fel de bine ca si ziua, sunt foarte rezistenti la durere si neinfricati in lupta. Acestor atribute li se alatura inteligenta deosebita de care dau dovada, lupii dezvoltand multiple tactici de vanatoare in haita si reusind adesea sa evite capcanele care-i vizeaza.
Animale sociabile prin excelenta, traiesc de obicei in haite, conduse de masculul si femela alfa (singurii care au drept de imperechere, se hranesc primii din prada si au drept de viata si de moarte in interiorul haitei), insa rangul unui lup nu este niciodata sigur. Ierarhiile haitei sunt determinate de razboiul psihologic dus mai des decat prin lupta, iar obtinerea unei rang cat mai inalt se realizeaza pe criterii de atitudine, ci nu de forta sau dimensiuni.
de Cristian Horga