Ipohondria reprezintă teama permanentă de a suferi de o boală gravă. Se estimează că afectează între 1 şi 5% dintre oameni, raport ce se poate aplica şi în cercul exclusivist al vedetelor. În timp ce unele celebrităţi preferă să păstreze tăcerea în legătură cu aceasta afecţiune, câteva au recunoscut că sunt „bolnavi închipuiţi”.
.
Cântăreaţa australiană a recunoscut că se panichează înainte de concertele importante, fiind ferm convinsă că se va îmbolnăvi foarte grav. „Este o obsesie de care nu am cum să scap. Faptul că am impresia că o să mă îmbolnăvesc mă aduce chiar în pragul bolii. Trebuie să fiu atentă la toate simptomele şi să mă consult tot timpul cu doctorii mei. Dacă ei nu reuşesc să mă liniştească, atunci abia dacă sunt în stare să cânt”, a spus Kylie Minogue (41 de ani).
.
.
În majoritratea cazurilor, ipohondria apare la maturitate. Una dintre excepţii este actriţa Abigal Breslin, care a recunoscut că suferă de această boală, deşi are doar 13 ani. „Nu am voie să mă uit la emisiuni medicale. La un moment dat, eram convinsă că am să calc pe sticlă, aşa că purtam pantofi tot timpul, chiar şi în pat. Am crezut că am gripă aviară şi nu m-am apropiat de păsări pentru o perioadă bună de timp”, spunea actriţa nominalizată la Oscar pentru rolul din „Fiecare se crede normal” (2006).
.
.
.
.
Ajuns la vârsta de 82 de ani, Roger Moore este dovada că temerile ipohondrilor sunt nefondate. Deşi bolile nu l-au ocolit, actorul britanic, care l-a interpretat pe James Bond în nu mai puţin de şapte filme (în perioada 1973–1985), se consideră un ipohondru fericit. Dacă nu ar fi optat pentru o carieră cu cinematografie, Roger Moore spune, mai în glumă, mai în serios, că s-ar fi făcut farmacist. „Cred că este mai bine să te pregăteşti pentru o boală decât să aştepţi după un leac”, declara acesta într-un interviu.
.
.
.
.
Javier Bardem (40 de ani) a devenit obsedat de sănătatea lui de pe vremea când era adolescent. Starea i s-a mai îmbunătăţit între timp, dar tot se mai duce din când în când pe la doctor pentru a se asigura că nu are de ce să-şi facă griji. „Aveam 14 ani când a început. Stăteam pe canapea şi mă uitam la televizor când a început să mă doară capul. Mă gândeam că o să mor şi că trebuie să-mi sun prietenii ca să-mi iau rămas bun”, îşi aminteşte actorul spaniol.