Ursul, in pericol

Ursul a fost venerat din preistorie, mai ales in cadrul triburilor de pescari si vanatori. De-a lungul timpului, a devenit personaj de poveste (de la Baloo, la Winnie the Pooh), de bancuri si de animatie (Bamse – eroul benzilor desenate elvetiene – sau Yogi Bear, creat de Hanna-Barbera), a aparut in reclame electorale, mesaje impotriva incendiilor de padure ori publicitate la balsam si diverse bauturi alcoolice sau nu, iar astazi este vanat pentru comert ilegal, folosit ca delicatesa pe mesele asiatice, ca mascota a unor echipe sportive, „interpret” la circ si ca personaj de film. Si sa nu-l uitam pe Teddy, loialul partener al lui Mr. Bean. Concluzia este una singura: acest mamifer a jucat si joaca un rol important in multiplele aspecte ale culturii diverselor popoare, iar faptul ca Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale (IUCN) listeaza sase specii de ursi drept vulnerabile sau pe cale de disparitie ar trebui sa ne preocupe cu seriozitate sau macar sa ne faca sa ne punem intrebari.

Mitul hibernarii
Zoologii recunosc opt specii de urs (cu subspecii si variatii diferite): brun, polar, negru american, negru asiatic, ursul soare, ursul lenes, ursul cu ochelari si panda urias. Daca ursul polar este carnivor si panda urias se hraneste aproape exclusiv cu bambus, celelalte sase specii sunt omnivore, avand o hrana foarte variata care include atat plante, cat si animale. Desi in tara noastra consideram ursul brun drept un animal prin excelenta romanesc (multi biologi privindu-l chiar ca o sub-specie neinregistrata), habitatul acestuia include toata emisfera nordica si este considerat animalul national al Finlandei. Aceste mamifere poseda un excelent simt al mirosului si al auzului si, in ciuda masivitatii corporale, pot alerga repede (pana la 48 de kilometri pe ora) si se pot catara sau inota cu pricepere.