Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București (BIEFF) se desfășoară de astăzi până duminică în Capitală, aducând cinefililor bucureșteni o “avalanșă” de filme, scurte sau lungi, românești sau străine, care deschid “noi orizonturi”. Curatoarele selecției te ajută să te ghidezi, în exclusivitate pentru “TV Mania”, în acest “hățiș“ de filme ieșite din comun.
Festivalul acesta de film a “crescut” frumos, de la prima ediție din 2010, ajungând unul dintre evenimentele cinematografice de referință ale toamnei bucureștene. Nu mulți îi dădeau șanse la acel moment, ținând cont de proverbiala lipsă de “organ” pentru experiment și subtilități a publicului român. Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF) s-a dezvoltat însă de la an la an, ajungând toamna aceasta să prezinte nu mai puțin de 70 de titluri de filme, în trei locații bucureștene.
Practic, se poate spune că inițiatorii și organizatorii acestui festival au reușit, cu perseverență și tenacitate, îmbunătățind și rafinând selecția de la an la an, să transforme ceva aparent mai “arid”, cum este filmul experimental internațional, într-una dintre cele mai tentante propuneri ale atât de bogatei oferte festivaliere bucureștene.
Festivalul a fost inițiat, la acea vreme, de către regizorul român de film documentar Copel Moscu (născut în 1953), un adevărat “clasic” al filmului experimental românesc, secondat de o tânără regizoare de film și absolventă de UNATC, pe nume Adina Pintilie. Între timp, Adina Pintilie a ajuns să câștige Ursul de Aur al prestigiosului festival de film de la Berlin, în 2019, cu celebrul film “Touch Me Not”, așa că se poate spune că Moscu a avut mână bună, iar festivalul aflat la debut i-a purtat noroc tinerei regizoare.
Manifestarea s-a numit, la prima ediție, EXPIFF (din 2011 și-a schimbat titulatura în BIEFF) și s-a bucurat, la primele două ediții, de patronajul marelui și binecunoscutului regizor Peter Greenaway (britanic, dar stabilit în Olanda), unul dintre cei mai celebri cineaști de avangardă contemporani. Greenaway a fost invitat aici în 2010 și 2011, și-a prezentat cele mai noi filme, la acel moment, și chiar a susținut un fel de concert-performance (cu suita “The Tulse Luper Suitcases”), pe la Sala Polivalentă, parcă.
Deși, cum spuneam, nu mulți îi vedeau un viitor festivalului, acesta s-a dezvoltat “frumos”, de la an la an, ajungând să devină una dintre cele mai prestigioase manifestări de profil de pe scena internațională. În 2022, BIEFF-ul aduce, pe lângă cele peste 70 de titluri din selecție, o noutate de proporții: în premieră în istoria festivalului, ediția din acest an va include o nouă secțiune competițională dedicată lungmetrajelor realizate de cineaști aflați la primul sau al doilea lungmetraj din carieră, pe lângă cea internațională deja existentă, pentru scurtmetrajele de avangardă, dar și cea națională.
Conform organizatorilor, “noua secțiune reunește 7 filme care s-au distins în ultimul an în circuitul festivalier prin abordări formale inovatoare, care explorează noi posibilități de expresie ale limbajului cinematografic”. Așadar, “șapte filme care testează limitele convenționale ale cinemaului concurează pentru Marele premiu BIEFF în valoare de 20.000 euro, constând în servicii de post-producție oferite de Avanpost”. Printre surprizele rezervate spectatorilor în perioada 27 septembrie – 2 octombrie se numără titluri apreciate și premiate de juriile marilor evenimente cinematografice: Cannes, Locarno, Veneția.
Cea de-a 12-a ediție a Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF) s-a deschis aseară, la Cinemateca Eforie, cu o proiecție în avanpremieră (în anticiparea debutului oficial al festivalului) a filmului “Fairytale”, cea mai recentă producție a marelui cineast rus Aleksandr Sokurov.
De astăzi până duminică, 2 octombrie, cele “peste 70 de lucrări incluse în selecție, care explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic” (o amplă selecție de filme de scurt și lungmetraj prezentate în premieră în România), vor fi proiectate în trei locații bucureștene: Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Muzeul Național de Artă Contemporană.
Abonamentele BIEFF.12, care asigură acces nelimitat la toate proiecțiile și evenimentele din programul ediției, sunt disponibile pe platforma Eventbook. Studenții de la facultățile UNATC și UNArte au intrare liberă, pe baza carnetului de student, în limita locurilor disponibile.
“Mânuiește cu grijă”
Conform selecționerilor acestei ediții, “propunerea curatorială a ediției din 2022, prezentată sub titlul Handle With Care, pune în discuție starea de echilibru fragil – definitorie pentru momentul istoric pe care îl traversăm –, prin intermediul celor peste 70 de lucrări cinematografice incluse în selecție, care explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic”.
Printre surprizele din acest an se numără proiecția în premieră în România a filmului De Humani Corporis Fabrica, documentarul “hipnotizant” prezentat în secțiunea Quinzaine des Realisateurs a prestigiosului festival de film de la Cannes. De Humani Corporis Fabrica va avea parte de o proiecție specială în închiderea celei de-a 12-a ediții a Festivalului Internațional de Film Experimental București, duminică, pe 2 octombrie.
“Handle with care invită la reflecție asupra felului în care trăim, asupra valorilor care guvernează comunitățile și societățile de care aparținem, dar și asupra modurilor în care putem reimagina lumea înconjurătoare și interacțiunile noastre cu cei/cele și ceea ce ne înconjoară într-o manieră mai sustenabilă și mai incluzivă, cu grijă și cu respect față de alteritate”, mai spun aceștia.
Pentru a ne descurca în acest “hățiș“ de filme, abătute timp de o săptămână asupra cinefililor bucureșteni, ne-am adresat principalelor “responsabile” de această selecție: Oana Ghera, director artistic al BIEFF, și Flavia Dima, curator asociat. Acestea au acceptat cu amabilitate să ofere în exclusivitate cititorilor “TV Mania” o selecție personală de 5 filme proiectate la această ediție BIEFF, în toate secțiunile festivalului (plus câteva cuvinte de motivație despre fiecare).
Home When You Return (r. Carl Elsaesser) – “un amestec de film eseu, melodramă și home movie, scurtmetrajul este o odă adusă unei generații de femei (personificate aici de bunica regizorului) care și-au trăit viețile neștiute, având grijă de familie și de casă, singurul spațiu care le mai păstrează astăzi urma, lăsând ca unică moștenire dragostea. De văzut în programul Legacies of Love.”
Watch the fire or burn inside it (r. Caroline Poggi, Jonathan Vinel) – “de câțiva ani vedem recurent în buletinele de știri imagini ale unei lumi în flăcări; scurtmetrajul de față, parte din programul Handle with care, pornește de la imaginile incendiilor de vegetație pentru a construi un film manifest, care sugerează că uneori distrugerea poate deschide calea spre vindecare, atât în sens personal, cât și social.”
Piaffe – “debutul în lungmetraj al regizoarei Ann Oren este un film care reconfirmă fără dar și poate puterea cinemaului de a (ne) seduce; o poveste cu puternice ecouri suprarealiste, care vorbește despre descoperirea sexualității și a sinelui într-o manieră senzuală și jucăușă – ba chiar năstrușnică, pe alocuri.”
El Gran Movimiento (r. Kiro Russo) – “cu siguranță unul dintre cele mai mari filme ale ultimilor ani, cel de-al doilea film de Kiro Russo este o simfonie a capitalei boliviene, La Paz, cât și o explorare a unor destine marginale ce se luptă pentru supraviețuire pe străzile acesteia, în egală măsură film social/politic, cât și film poetic/transcendental, de o picturalitate incredibilă (culorile, compoziția, textura peliculei de 16 mm expandată), într-un singur cuvânt: o revelație.”
A Woman Escapes (r. Sofia Bohdanowicz, Blake Williams, Burak Çevik) – “un film epistolar (!), filmat în toate formatele cu putință (de la 3D anamorfic la peliculă de 16 mm) de-a lungul a trei continente, rezultatul unei corespondențe cinematografice între cei trei tineri cineaști; fidel atât propriilor stiluri (absolut distinctive), dar și funcționând ca un întreg, filmul chestionează atât producția tradițională de film, cât și funcția biografică a cinemaului.”