La prima vedere, „The Black Dahlia” se prezinta ca un film cu multe atu-uri ce ii asigura un parcurs fara gres. O distributie plina de staruri cu priza la public si cu un statut de invidiat la Hollywood: Scarlett Johansson, Hilary Swank, Josh Hartnett si un regizor respectat si privit de multi ca un model: Brian de Palma. Si, bineinteles, nu trebuie uitat autorul romanului „The Black Dahlia”, James Ellroy, care a scris si „L.A Confidential”. Varianta cinematografica a acestuia din 1997 a fost o rasfatata a premiilor Oscar si a fost catalogata la momentul respectiv drept o creatie fara cusur.
Brian de Palma are un palmares impresionant, ce include filme clasice, precum: „Scarface”, „The Untouchables” sau mai recentul „Mission Impossible” cu Tom Cruise. Este un maestru in confectionarea unei atmosfere retro, imbibata de intrigi si adrenalina. Flerul si amprenta sa speciala au adus o nominalizare la Leul de Aur pentru „The Black Dahlia”, vara trecuta, la Berlin. In ciuda acestui lucru, filmul a avut parte ulterior de cronici nu tocmai pozitive. Problema se pare ca este scenariul scris de Josh Friedman, insuficient inchegat si pe alocuri confuz si prost gestionat. Friedman este responsabil si pentru alta „capodopera” recenta – „War of the Worlds”, regizat de Steven Spielberg. Astfel stand lucrurile, Brain de Palma nu putea decat sa incerce sa aduca „The Black Dahlia” la un nivel decent, dar nu putea sa faca minuni…
Povestea din „Black Dahlia” este inspirata dintr-un caz real: este vorba despre asasinarea tinerei actrite Elizabeth Short, cunoscuta nu pentru rolurile sale, ci pentru moartea ei brutala. Crima socanta petrecuta in 1947 a ramas nerezolvata pana in ziua de azi. Sarcina de a dezlega misterul acestui caz dificil le revine in film ofiterilor Bucky (Josh Hartnett) si Lee (Aaron Eckhart). Pe parcursul anchetei primul este foarte „incurcat” de iubita lui, Kay Lane (Scarlett Johansson), iar partenerul sau devine obsedat de caz. Los Angeles-ul anilor 40 este decadent, corupt dar placid, fara substanta, astfel ca „The Black Dahlia” nu reuseste sa surprinda cu exactitate atmosfera din acea perioada si nici sa se apropie calitativ de „L.A Confidential”.