„Toată lumina pe care nu o putem vedea”, toate detaliile despre miniseria Netflix. Poveste, distribuție, trailer

de Andreea Hentea, 31 octombrie 2023, 13:00

Din 2 noiembrie, Netflix ne oferă așteptata miniserie „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, ecranizarea romanului omonim al lui Anthony Doerr, recompensat cu premiul Pulitzer, în care îi vom vedea pe Hugh Laurie, Mark Ruffalo și pe uimitoarea debutantă Aria Mia Loberti.

Povestea din „Toată lumina pe care nu o putem vedea”

Creată de Steven Knight („Peaky Blinders”) și Shawn Levy („Stranger Things”, „Shadow and Bone”), miniseria cu patru episoade „Toată lumina pe care nu o putem vedea” ne face cunoștință cu sensibila franțuzoaică Marie-Laure LeBlanc (interpretată de Nell Sutton în copilărie și de Aria Mia Loberti în adolescență), crescută cu blândețe și nesfârșită iubire de tatăl ei, Daniel LeBlanc (Marc Ruffalo).

Compensând pierderea vederii, suferită în copilărie, cu o inteligență ieșită din comun și cu un curaj extraordinar, ea ajunge să se refugieze în Saint-Malo, în casa unui unchi singuratic, traumatizat din Primul Război Mondial, Etienne LeBlanc (Hugh Laurie), iar de acolo ajunge să transmită la radio mesajele Rezistenței. Când războiul amenință să-i distrugă pe toți, fata își întâlnește sufletul-pereche acolo unde s-ar fi așteptat mai puțin: în persoana orfanului Werner Pfennig (Louis Hofmann), un adolescent german sclipitor, recrutat de naziști pentru a depista transmisiunile radio ilegale, dar neîndoctrinat de ei. Cei doi tineri se întâlnesc doar pentru scurt timp, dar încrederea lor în omenie și natura lor altruistă le arată că iubirea și bunătatea pot învinge chiar și cele mai întunecate forțe.

Distribuția din „Toată lumina pe care nu o putem vedea”

Unul dintre cele mai frumoase și complexe romane contemporane, premiat nu doar cu prestigiosul Pulitzer, ci și cu alte distincții importante, cartea lui Anthony Doerr beneficiază aici de o ecranizare de marcă. Miniseria realizată de Shawn Levy extrage din roman episoade dramatice, aduse la un suspans teribil în finalul fiecărui episod, reliefând mesajul profund de încredere și speranță al cărții. Muzica este semnată de renumitul compozitor James Newton Howard („Cavalerul negru”, „King Kong”, „Emily în Paris”), nominalizat la nouă premii Oscar, iar imaginea îi aparține lui Tobias A. Schliessler („Frumoasa și Bestia”, „Dreamgirls”).

Filmările miniseriei „Toată lumina pe care nu o putem vedea” au avut loc la Saint-Malo și la Budapesta. Shawn Levy, co-creatorul și regizorul miniseriei, care a declarat (într-un interviu pentru collider.com) că „și-a dorit să ecranizeze romanul lui Anthony Doerr imediat cum l-a citit”, a povestit că „filmările au durat mult, peste optzeci de zile și că au inclus sute de figuranți, aveam de filmat scene cu desfășurări de trupe, cu mulți militari, plus covid, plus că eram în cealaltă parte a lumii. Pe de-o parte a fost extraordinar de dificil, dar pe de altă parte, am simțit în fiecare zi că toate aceste eforturi merită făcute din plin. Iar când am pus toate părțile filmate cap la cap pentru întâia oară, au fost multe momente, la montaj, la mixajul sunetului, la sincronizarea coloanei sonore a lui James Newton Howard, când am făcut un pas înapoi și am realizat că totul va fi exact așa cum trebuie. Am realizat că va fi o poveste lirică și epică, totodată, și că publicul va fi – să sperăm! – mișcat. E un mod nou de expresie pentru mine, dar la care am visat dintotdeauna”.

Cineastul a mai povestit: „Am filmat în vecinătatea Ucrainei, iar în serial apar refugiați parizieni care fug din calea nemților când Franța este invadată. Unii dintre figuranții care i-au jucat erau, în realitate, refugiați ucraineni care mergeau spre Vest, prin Ungaria. Această reflectare a vieții reale în povestea noastră ne-a frânt inima; deseori eram cu respirația tăiată la filmări”.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 9

Nașterea unui roman

„Cred că cele mai bune povești sunt cele repovestite suficient pentru ca generația următoare să poată vedea ceva nou în ele. Sunt îndrăgostit de ideea că poveștile ne oferă o oarecare continuitate în timp. Dacă ne uităm poveștile, le repetăm, de aceea este atât de important să ni le amintim”, a declarat scriitorul Anthony Doerr.
Inspirația pentru romanul „Toată lumina pe care nu o putem vedea” i-a venit în timpul unei călătorii cu trenul, în 2004, când mergea la o întâlnire cu editorul său. Când trenul a trecut printr-un tunel, un pasager a devenit frustrat că apelul său telefonic a fost întrerupt. Doerr s-a gândit că pasagerul nu aprecia deloc „miracolul” comunicării la distanță și, de aici, a imaginat o poveste plasată într-o epocă în care asemenea comunicare ar fi fost considerată un miracol. El a început să scrie „Toată lumina pe care nu o putem vedea” într-un caiet, dar, pe atunci, singura sa idee pentru carte era o scenă în care o fată îi citea unui băiat la radio.

După o călătorie în Franța, în 2005, pentru a-și promova cartea „After Grace” (tradusă și la noi, cu titlul „Despre Grace”), Anthony Doerr a vizitat Saint-Malo, aproape distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și a devenit interesat de acest loc. Orașul i s-a părut străvechi, iar vizita l-a determinat să-și plaseze romanul acolo, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așa a apărut scena în care un băiat, prins undeva în Saint-Malo, asculta o fată citind la radio „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, a lui Jules Verne.

Doerr a vrut să spună o poveste originală, plasată în al Doilea Război Mondial. Potrivit lui, majoritatea poveștilor de război pe care le citise înfățișau Rezistența franceză plină de eroi carismatici, iar toți naziștii erau niște torționari. Doerr, care este convins că „viața este mult mai complexă decât acest tip de abordare”, a vrut să evidențieze civilii implicați în război de ambele părți, care au fost forțați să ia decizii ambigue din punct de vedere moral.

Pentru a realiza acest lucru, el a prezentat un orfan neîndoctrinat, o persoană implicată în mod tragic în acțiunile naziștilor, dar neidentificat cu uniforma pe care o purta, iar de partea francezilor a plasat o persoană talentată, inteligentă, sensibilă, dar cu o dizabilitate. Cu toate acestea, pentru a echilibra portretizarea blândă a unui nazist, Doerr l-a creat pe Reinhold von Rumpel, arhetipul de nazist rău, cu care consideră că cititorii sunt mai familiarizați. Pe lângă portretizarea civililor, Doerr a dorit să transmită și abundența de miracole care pot apărea fie și în timpul războiului.

Scrierea romanului a durat zece ani, cel mai mult timp fiind acordat de autor cercetărilor. Doerr a citit jurnale și scrisori din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a vizitat Germania, Parisul și Saint-Malo pentru a-și face documentarea. Cercetările sale i-au permis să adauge detalii istorice narațiunii. Doerr a considerat că scrierea cărții a fost „în același timp, amuzantă, dar și foarte frustrantă”. Doerr a scris în mod intenționat capitole scurte, pentru a menține romanul la un nivel accesibil și a scris peste o sută de capitole scurte care alternau perspectivele, un proces pe care l-a asemănat cu construirea machetei unei case. Începutul, segmentul central și finalul romanului au fost scrise simultan.

Cine este Aria Mia Loberti, protagonista din miniseria Netflix

Debutanta Aria Mia Loberti, în vârstă de 29 de ani (ea însăși nevăzătoare, la fel ca personajul ei, Marie-Laure), nu s-a pregătit niciodată pentru actorie. Crescută în orașul Johnston, din Iowa, ea este o mare fană a romanului încă de la apariția sa, în 2014, mai ales că povestea adolescentei oarbe rezonează cu cea a familiei ei. Aria a aflat despre căutarea interpretei lui Marie-Laure la sfârșitul lunii octombrie, de la un fost profesor din școală, care a contactat-o pe neașteptate, spunându-i că este singura persoană pe care și-ar putea-o imagina în rol.

Tânăra a obținut rolul după o căutare globală care a adunat mii de candidate și a reușit să-i impresioneze profund pe membrii echipei prin talentul și sensibilitatea sa neobișnuită. Absolventă a Universității din Rhode Island, ea și-a suținut masterul, în 2021, la Royal Holloway University of London, iar în prezent este doctorandă în retorică la Pennsylvania State University, avocat pentru cauza persoanelor cu dizabilități și susține numeroase conferințe tip TEDx. „Este pur și simplu ridicol”, a spus ea despre obținerea rolului din așteptata miniserie. „Au fost mii de persoane la probe și este un rol principal. Audiția a fost foarte amuzantă și mi-a dat curaj. Asta este tot ce căutam – o nouă experiență, o provocare, dar nu mă așteptam să rezulte nimic mai mult de aici. A fost un adevărat șoc când am aflat”.

Nu dizabilitate, ci o abilitate neobișnuită

Shawn Levy a mai declarat: „Am căutat prin lume și am analizat mii de audiții. Nu ne-am gândit niciodată că drumul ne va duce spre cineva care nu numai că nu s-a pregătit pentru actorie, dar nu dat vreodată o probă pentru un rol. A fost un moment uluitor când am zărit-o pe Aria Mia Loberti, care este atât o interpretă naturală, cât și un avocat al persoanelor cu dizabilități. Purta hainele bunicii ei, ca să fie îmbrăcată ca în epoca descrisă în serial, și era extrem de naturală. Plus că ea ne învăța cum e firesc să se comporte personajul într-un spațiu în care locuiește de un an, de exemplu, iar întregul spațiu al camerei e deja configurat, nu are cum să se lovească de el. În o sută de ani de cinema, nu a existat vreo fată fără vedere care să interpreteze un personaj fără vedere, iar acum am avut două, așa că eu am devenit cel care avea de învățat de la ele. Abia aștept să vă spun această poveste frumoasă, cu ea în centru”.

„Ceea ce se remarcă la interpretarea ei nu ține deloc de dizabilitate, ci categoric de o abilitate extraordinară, așa că am fost foarte mișcat de jocul ei”, a spus și Anthony Doerr despre interpretarea Ariei.