#Bergman100 reprezintă celebrarea la nivel mondial a Centenarului Ingmar Bergman. Evenimentul a început încă din toamna anului trecut, la inițiativa fundației care poartă numele autorului și care administrează arhiva Ingmar Bergman, inclusă în 2007 în Lista patrimoniului mondial UNESCO. Personalitate marcantă a cinematografiei mondiale și unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX, cineastul suedez a realizat de-a lungul carierei în teatru și cinema nu mai puțin de 60 de filme. Trei dintre acestea au fost premiate cu Oscarul pentru cel mai bun film străin de către Academia Americană de Film, Bergman însuși fiind distins cu un Oscar omagial în 1971. Sofisticata cronică de familie Fanny și Alexander (Fanny and Alexander, 1982) a primit patru Oscaruri (printre care și cel pentru film străin), un Glob de Aur, Premiul César și numeroase alte premii importante. Această dramă epică, a cărei acțiune se petrece la Uppsala, orașul în care a copilărit Bergman, este inspirată de biografia cineastului.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5
Vara mea cu Monika (Summer with Monika, 1953) a fost unul dintre primele filme care au atras atenția asupra lui Bergman și e bazat pe romanul cu același nume, scris de Per Anders Fogelström, figură emblematică a literaturii suedeze moderne. La vremea ei, această controversată poveste de dragoste a reprezentat un pion important în dezbaterea privind nuditatea în film.
Fragii sălbatici (Wild Strawberries, 1957) este considerat unul dintre titlurile de referință din filmografia lui Bergman, o explorare filozofică a existenței umane care combină într-o perfectă unitate de ton nu doar temele predilecte ale regizorului (incomunicabilitatea, teama de moarte, credința), ci și marile curente cinematografice (expresionismul, neorealismul, realismul poetic). Nominalizat la Oscar, filmul a primit un Glob de Aur și Ursul de Aur.
Lansat în același an, A șaptea pecete (The Seventh Seal, 1957) este o alegorie cu viziuni apocaliptice despre sensul vieții și conține una dintre cele mai iconice imagini de cinema: jocul de șah al cavalerului cu Moartea. Premiul Special al Juriului obținut de Bergman la Cannes a contribuit definitiv la consolidarea renumelui său internațional.
Înfruntarea pe muchie de cuțit dintre o actriță refugiată în muțenie (Liv Ullmann) și infirmiera sa (Bibi Andersson) face obiectul incontestabilei capodopere bergmaniene Persona (1966), care, deși nu a obținut multe premii, a fost numită de critici,pe bună dreptate, ,,Muntele Everest al analizei cinematografice’’. Filmul e unul dintre cele mai experimentale din cariera lui Bergman și atinge teme controversate precum lesbianismul, maternitatea și avortul, subiecte ce l-au constrâns pe cineast să-l remonteze imediat după lansare. La TIFF se va putea vedea însă versiunea originală, necenzurată.
Ultimul film de cinema realizat de Ingmar Bergman, Sonată de toamnă (Autumn Sonata, 1978) le reunește în distribuție pe Liv Ullmann, una dintre muzele ale cineastului, și pe Ingrid Bergman, aflată la prima colaborare cu cineastul suedez și la ultima ei apariție pe ecran. Filmul urmărește confruntarea tensionată dintre o pianistă de renume și fiica ei neglijată.
Saraband (2003), ultimul film regizat de Bergman înainte de retragerea lui din cinema, continuă povestea celor doi soți (Liv Ullmann și Erland Josephson) din mini-seria Scene dintr-o căsătorie (Scenes from a Marriage, 1973), la 30 de ani după divorț.
Surpriza retrospectivei Bergman de la TIFF o constituie proiecția cu Bergman Island (2004), documentarul în trei părți regizat de Marie Nyreröd. Filmat aproape în întregime în casa cineastului de pe mica insulă Fårö (Marea Baltică), documentarul îl surprinde pe Ingmar Bergman povestind despre copilăria sa și prezintă materiale din culisele unora dintre cele mai apreciate filme ale sale.
Pe lângă aceste opt filme, publicul TIFF va avea ocazia să descopere, la ediția cu numărul 17, influența deosebită pe care cineastul suedez a avut-o asupra curentelor artistice din secolul XX. O colecție impresionantă de fotografii, articole, interviuri și imagini video va fi prezentată în cadrul expoziției multimedia Ingmar Bergman and his Legacy in Fashion and Art, găzduită de Muzeul de Artă Cluj-Napoca și deschisă pe întreaga durată a festivalului