Situat, deja, pe primul loc în clasamentul vizionărilor de pe platforma Prime Video, filmul „Înmormântarea” / „The Burial” (2023) ne oferă un recital actoricesc din partea lui Jamie Foxx, multiple răsturnări de situație și o stare permanentă de optimism, în contrast total cu titlul său.
Povestea scrisă de Doug Wright împreună cu regizoarea Maggie Betts pornește de la un caz real, descris într-un articol scris de Jonathan Harr. Relevant însă pentru acest film complex este, în primul rând, modul în care este construit. Pornind de la un proces dificil și de la o serie de date aparent reci și seci, filmul dezvoltă câteva personaje vii și expresive, o istorie de familie capabilă să ne câștige rapid de partea sa și, mai ales, o întreagă istorie a discriminărilor de toate felurile – de rasă, de gen, de vârstă – și, totodată, a lăcomiei corporatiste.
Pe deasupra, chiar dacă toate aceste lucruri au mai fost prinse în destule drame procedurale – cum se numesc astăzi filmele plasate în sala de tribunal -, puține dintre ele se pot lăuda cu jovialitatea neașteptată, cu umorul și căldura pe care le degajă „Înmormântarea”. În pofida titlului său sec și sumbru, filmul regizat de Maggie Betts are un scenariu cuceritor și vital, care trece cu repeziciune prin cele mai diverse tonuri, stări și teme, și este construit cu o siguranță dublată de subtilitate, care ocolește derapajele și tonurile false.
Așii din mâneca filmului
Atuul său principal este legendarul și carismaticul avocat Willie E. Gary (Jamie Foxx), un spectacol în sine. Volubil, încrezător, debordând de succes pe toate planurile, acesta nu se încadrează deloc în clișeul personajului veros, pentru care victoriile la tribunal se traduc doar în sume consistente. De-a lungul filmului, el reușește să dezvolte o mulțime de motivații credibile și este credibil inclusiv în momentele de cumpănă, în care totul pare că e sortit eșecului.
Jamie Foxx (într-un binemeritat rol, care îi dă prilejul să ne reamintească ce actor nuanțat este) echilibrează atât de inteligent jovialitatea, histrionismul și abilitatea personajului, încât domină toate scenele în care apare. În jurul său se articulează perfect celelalte personaje semnificative ale poveștii – taciturnul Tommy Lee Jones, în rolul antreprenorului de pompe funebre Jeremiah O’Keefe, care îl angajează pe Willie Gary să-l apere într-un caz extrem de complicat, tânărul și talentatul avocat Hal Dockins (jucat de absolut remarcabilul Mamoudou Athie) și redutabila avocată Mame Downes (credibil portretizată de Jurnee Smollett) sau dificilul Mike Allred (foarte bun Alan Ruck, pe care îl știm din „Succesiunea”).
Împreună, aceștia scot la iveală în permanență noi fațete ale unei povești deseori amuzante și destinse, dar care explorează, în același timp, o mulțime de prejudecăți și de injustiții care divizează societatea, perfect valabile și astăzi, în ciuda faptului că povestea descrisă aici s-a petrecut în 1995. Într-un cadru de la finalul filmului îi vedem și pe adevărații Willie E. Gary și Jeremiah O’Keefe, care au rămas prieteni de la proces și până la moartea lui O’Keefe.
Filmul a obținut cronici excelente. Variety a scris că „Maggie Betts realizează un film fermecător, într-o manieră de școală veche” și că „Jamie Foxx ne oferă cea mai amuzantă interpretare a sa de până acum”, Screen Daily a afirmat că „Ritmul alert și energia povestirii fac ca fiecare cadru al acestui film despre afaceri cu pompe funebre să fie plin de viață”, iar Hollywood Reporter a remarcat că „Optimismul se află în centrul acestui film care crede cu adevărat în capacitatea sistemului juridic de a lupta împotriva nedreptății”.