Ai pe 1 Decembrie o ediţie specială a „Teo Show”, live. Ce nume ai de gând să aduci în platou şi cum speri să fie atmosfera?
O să încercăm să facem imposibilul şi anume să aducem vedete şi oameni mai puţin obişnuiţi cu televizorul, într-un platou pregătit de sărbătoare, ca să facem o atmosferă despre care să se vorbească după aceea măcar o zi, două … Atmosfera va fi de veselie, de sărbătoare, de bucurie. O să fie aşa cam cum este în casele românilor! Noi încercăm de fiecare dată să fim o prelungire a casei telespectatorului, în virtual.
Ce amintiri îţi trezeşte ziua de 1 Decembrie?
Dintre cele mai felurite. Am făcut foarte multe emisii de 1 Decembrie în direct, ore în şir. Era senzaţional! S-au legat atunci nişte relatii, absolut imposibil de reprodus, pentru că atunci când stai în frig şi în zloată, în momentul în care ai un coprezentator foarte bun, nişte invitaţi care sunt extraordinar de legaţi de condiţiile meteo, toate acestea contau enorm. Cu cât era vremea mai neprietenoasă de 1 Decembrie, cu atât ne ieşea emisia mai bine. Simţeam totul ca pe un act de eroism şi aveam senzaţia că tragem cu toţii în aceeaşi direcţie.
La vremea respectivă aveam un producator minunat, dl. Mişu Predescu, care era acel „Ştefan cel Mare” care striga „Acum să scriem istorie, fraţilor!” şi noi ne duceam ca „apucaţii” pe nişte câmpuri, nu ştiam ce facem, unde ne ducem, mergeam drept înainte. Vai, foarte tare era! A doua zi dimineaţa nu ne mai puteam da jos din pat sau trezi, să ne uităm pe telefoane la datele de audienţă. Ne mai sunam între noi, cei care mai „vedeam”, care mai „auzeam” … Unii intrau în spitale. A doua zi de după 1 Decembrie, aveam 2 decembrie înregistrat, pentru că nu aveai de unde să ştii care mai este „întreg”. Unii dintre colegi mai veneau cu câte o bronhopneumonie, adică … umpleam spitalele.