Sunteți fanii serialelor de epocă? O să vă placă și „Mr. Selfridge”

A fost odată un magazin…

Dacă v-au plăcut serialele „Downton Abbey” (2010 – 2015) şi „Galeriile Paradise” (2012 – 2013), atunci „Mr. Selfridge” (2013 – 2016) este fix ce vă trebuie.

Povestea tv inspirată de realitate începe în 1908, când Harry Selfridge (Jeremy Piven) transforma Marshall Field’s (actualul Macy’s) din Chicago într-un magazin universal modern şi venea la Londra pentru a repeta reuşita. Dincoace de Ocean, magnatul american începe construcţia celui mai mare şi mai tare magazin din lume, la capătul „mort” al Străzii Oxford (care astăzi este sufletul comerţului londonez, cu magazinele ei). Ajutat de contactele înstăritei Lady Mae Loxley (Katherine Kelly) şi trecând peste faptul că rămâne fără partener de afaceri, Selfridge îşi adună rapid angajaţii şi anunţă marea deschidere.

Printre personajele care gravitează, de-a lungul poveştii, în jurul protagonistului titular se numără: soţia lui, Rose Selfridge (Frances O’Connor); vanzătoarea Agnes Towler (Aisling Loftus); directorul creativ Henri Leclair (Grégory Fitoussi); domnişoara Mardle (Amanda Abbington, din „Sherlock”), directoarea secţiunii de accesorii.

La britanici, serialul s-a terminat în primăvara aceasta, după sezonul 4.

În realitate

Harry Gordon Selfridge (1858 – 1947) a fost cel care a spus „Clientul are întotdeauna dreptate”, care insista că „Şeful inspiră frică, spune «Eu» şi ştie ce trebuie făcut, în timp ce liderul inspiră entuziasm, spune «Noi» şi arată ce trebuie făcut”. Şi a creat la Londra Selfridges – ajuns acum un lanţ de retail, al cărui magazin de pe Strada Oxford este al doilea cel mai mare din Marea Britanie (după Harrods).

Selfridge a transformat mersul la cumpărături într-o aventură, iar magazinul său oferea doamnelor un spaţiu public în care să se simtă binevenite (marfa era la vedere, putea fi atinsă de clienţi, existau terase, cafeele, un teren de mini golf, pe acoperiş se organizau defilări de modă).

Magnatul american a condus Selfridges 20 de ani, i se spunea „Contele de pe Strada Oxford” şi a pornit de jos: a început cu livrarea de ziare, la 14 ani a lăsat şcoala pentru a învăţa dedesubturile într-o bancă şi a stat 25 de ani la Marshall Field’s. A ieşit la pensie în 1941, şi-a pierdut mai toată averea în Marea Depresiune (îi plăceau femeile şi cărţile de joc) şi a murit de pneumonie, la 89 de ani.

Alte articole: Cum a scăpat Michelle Dockery de tristeţe, după finalul „Downton Abbey”?

„Downton Abbey”: Matthew trebuia să rămână cu Sybil

Maggie Smith nu s-a uitat niciodată la „Downton Abbey”