Devenit popular prin controversele iscate, serialul de animaţie „South Park” a depăşit pragul de 200 de episoade. Chiar dacă au plecat de la tăieturi de hârtie şi au ajuns la grafică computerizată, producătorii Trey Parker şi Matt Stone păstrează de 13 ani aceeaşi reţetă. Postul Discovery Science va difuza, pe 17 iunie, de la ora 22.50, documentarul “Ştiinţa filmelor: Secretele South Park”. Cel de-al şaselea sezon al serialului este difuzat de MTV, de luni până vineri, de la ora 00.00.
Ce au în comun Saddam Hussein, Tom Cruise, Mickey Mouse, pelicula „Avatar”, Barbra Streisand, Oprah Winfrey, evreii, scientologii, rasiştii, Tiger Wood, canadienii şi homosexualii? Au fost ironizaţi în „South Park”.
Satira crudă şi lipsită de menajamente pare să fie secretul longevităţii în televiziune, cel puţin în cazul „South Park”. Programul considerat la începuturile sale cel mai prostesc serial TV din SUA s-a transformat într-o franciză apreciată la nivel internaţional, care foloseşte parodia şi umorul negru (sau de toaletă, cum a fost catalogat de unele părţi) pentru a critica modul de viaţă al americanilor, dar nu numai, vedetele şi personajele politice.
Pentru producătorii serialului, Trey Parker si Matt Stone, criticile primite de la de părinţi oripilaţi („South Park” este interzis minorilor), grupuri de activişti din diferite domenii şi organizaţii religioase sunt la ordinea zilei.
Când a fost difuzat episodul cu numărul 200 în SUA, producătorii au primit ameninţări cu moartea prin intermediul unui site islamism, pentru că l-au portretizat pe Profetul Mohamed îmbrăcat în urs. Din fericire pentru fanii serialului, ei sunt bine mersi în viaţă şi continuă să agite spiritele, legându-se de cele mai actuale evenimente de pe scena internaţională. Reuşesc să facă acest lucru ţinând pasul cu tehnologia, deşi orice persoană care a văzut serialul ar fi tentată să creadă că respectivele desene animate nu sunt deloc elaborate.
Şi totuşi, producătorii folosesc acum programele utilizate la tehnologia filmelor 3D şi au adăugat pe parcurs umbre şi efecte speciale, având grijă să nu se devieze prea mult de aspectul original, realizat prin tăieturi de hârtie.
Mai toate vocile protagoniştilor din „South Park” le aparţin celor doi producători. Pentru a arăta că ştiu de glumă, unele dintre celebrităţile ironizate au fost de acord să dea glas propriilor personaje: Jay Leno, Robert Smith (vocalul trupei The Cure) şi membrii formaţiei Radiohead.
În plus, încă din primele sezoane „South Park” câteva vedete de mare calibru din SUA s-au arătat interesate să contribuie la realizarea serialului, iar Parker şi Stone le-au oferit roluri insignifiante în glumă. Spre surprinderea lor, câţiva au acceptat „provocarea”, şi astfel a ajuns George Clooney să latre (l-a interpretat pe Sparky, câinele lui Stan) şi Jay Leno să miaune ca pisica lui Cartman. Jerry Seinfeld ar fi trebuit să contribuie la un episod difuzat de Ziua Recunoştinţei, dar s-a răzgândit când a aflat că trebuie să îşi împrumute vocea unui curcan.