Privind în urmă, Sofia Vicoveanca (refugiată din Bucovina, care a fost cedată în 1940 Uniunii Sovietice), îşi aduce aminte cu durere în suflet de anii copilăriei, când tatăl ei a fost închis în lagăr.
„Aproape că nu există cuvinte să exprim. Eram refugiate, eu cu mama, iar de tata nu mai ştiam nimic. Odată l-am prins povestind mamei, că el a fost în Baku prizonier şi se aruncau cojile de la cartofi şi se repezeau să mănânce grămada. Dintr-un bărbat bine ajunsese la 35 de kg. Eu acasă nu aveam voie să cânt, tot din cauza amarului tatălui”, spune Sofia Vicoveanca.
Sofia Vocoveanca nu s-a considerat niciodată o femeie frumoasă, dar recunoaşte că a avut mulţi peţitori.
“Toţi mă cereau în căsătorie de la prima, a doua întâlnire. N-am fost mireasă pentru că miresele trebuie să fie frumoase şi eu nu eram frumoasă”, a spus artista.