„Roald Dahl – Matilda: Musicalul”, noul film Netflix e o poveste care face bine la orice vârstă

Inspirat de celebrul roman omonim al lui Roald Dahl, publicat în 1988, filmul „Matilda” (1996), regizat de Danny DeVito, urmărea povestea Matildei Wormwood (Mara Wilson), o fetiță deșteaptă și curajoasă, care adoră cărțile și abia așteaptă să ajungă la școală și să învețe cât mai multe lucruri.

Trimisă de indolenții ei părinți (jucați de Rhea Perlman și Danny DeVito) la o școală condusă de o directoare malefică, domnișoara Agatha Trunchbull (Pam Ferris), Matilda trebuie să facă uz de toată vitejia și ingeniozitatea pentru a-i ține piept directoarei teroriste. În acest fel, fetița descoperă câtă putere pot avea, la un loc, inteligența, curajul și bunătatea.

Filmul de atunci a fost lăudat de critici pentru că era amuzant și deloc infantil ori sentimental, a cucerit publicul de toate vârstele, iar talentata Mara Wilson a devenit o mică vedetă.

Cine se află acum lângă Matilda

La fel ca producția de atunci, noul film muzical produs de Netflix are drept sursă de inspirație romanul clasic scris de Roald Dahl, dar și piesa de teatru „Matilda the Musical” (1988), scrisă de Dennis Kelly, care a fost montată la Londra și premiată cu Tony. Deloc întâmplător, de altfel, fiindcă filmul este regizat, la fel ca apreciata piesă londoneză, de Matthew Warchus, iar scenariul său este scris de dramaturgul Dennis Kelly, păstrând libretul și muzica semnate de Tim Minchin.

Și în această variantă, mica Matilda își dă seama că are puteri telekinetice, pe care le folosește pentru a-și contracara agresorii, inclusiv pe Miss Agatha Trunchbull (Emma Thompson), monstruoasa directoare a școlii. Domnul și doamna Wormwood, iresponsabilii și insensibilii părinți ai Matildei, care îi rup cărțile și o admonestează că e tocilară, sunt interpretați cu nerv de doi dintre cei mai talentați actori britanici, Stephen Graham și Andrea Riseborough, iar Emma Thompson dă un adevărat recital în rolul fioroasei Trunchbull, o zgripțuroaică sadică ce amintește de un alt personaj sinistru – mătușa Lydia din „Povestea slujitoarei”.

Despre super-puterea lecturii

Filmul are toate șansele să ne cucerească, indiferent de vârstă, pentru că vorbește, în ritmuri muzicale, despre lucruri atemporale, dar mai ales despre super-puterea pe care cărțile o pot oferi copiilor, un lucru niciodată spus de prea multe ori.

„E ca și cum te-ai afla într-o vacanță în capul tău”, spune Matilda despre plăcerea incomparabilă de-a citi, cea care o ajută să țină piept metodelor teroriste de educație ale lui Trunchbull (Emma Thompson), dar și să se apropie de simpatica domnișoară Honey (Lashana Lynch), care o învață să-și urmeze visurile, și de domnișoara Phelps (Sindhu Vee), bibliotecara care adoră poveștile.

Cu inteligență și curaj, Matilda își învață colegii că instituția în care Trunchbull dictează și răcnește în voie, Crunchem Hall, „nu e o școală, ci o închisoare”, iar povestea vorbește tot mai mult despre libertate vs. obediență, fantezie vs. toceală și blândețe vs. ferocitate, dar mai ales despre adevăratul rol al școlii, acela de a ne învăța să gândim.