De astăzi intră pe ecrane spectaculosul „Umbra lui Caravaggio”, filmul biografic pe care celebrul Michele Placido visa de mult timp să-l regizeze. Cu o distribuție de marcă și o descriere expresivă a epocii în care este plasat, filmul ne prezintă personalitatea rebelă a artistului care a revoluționat pictura și a sfidat autoritățile timpului.
Scris și regizat de Michele Placido (foarte iubit de publicul din România pentru memorabilul rol al comisarului Corrado Cattani din longevivul serial de televiziune „Caracatița” / „La piovra”), „Umbra lui Caravaggio” / „L’ombra di Caravaggio” (2022) se deschide în forță, proiectând spectatorul în Italia începutului de secol al XVII-lea, cu toate contrastele, patimile și conflictele sale. Lupte pe stradă în beznă, reglări de conturi, lame care taie în adâncime, oroare, durere, dar și lumină și inspirație – toate însoțesc parcursul turbulent al unui personaj cu o biografie extrem de tentantă pentru un cineast, dar atât de greu de transpus pe ecran.
Visând de decenii să realizeze un film despre uriașul pictor Michelangelo Merisi da Caravaggio (cunoscut mai ales drept Caravaggio, după mica așezare din Lombardia în care s-a născut), apreciatul cineastul italian îl plasează, pe tot parcursul filmului, în miezul conflictelor pe care le provoca deseori și care i-au brăzdat viața cu exiluri, judecăți severe și anateme.
Cum peregrinările frecvente ale lui Caravaggio (Riccardo Scamarcio) sunt imposibil de acoperit într-un singur film, Placido alege să extragă câteva momente tumultuoase din biografia sa, pe care le încadrează într-o conjunctură socială și istorică bine conturată pe ecran.
Acțiunea începe în 1609, când Caravaggio, acuzat de uciderea în duel a confratelui său Ranuccio Tommasoni (Brenno Placido) și condamnat la moarte, fuge din Roma și se refugiază la Napoli. Protejat de puternicul Scipione Borghese (Gianluca Gobbi) și de influenta aristocrată Costanza Sforza Colonna (Isabelle Huppert), el încearcă să obțină grațierea Bisericii Catolice și să revină la Roma.
Numai că Papa Paul al V-lea (Maurizio Donadoni) dispune investigarea în secret a vieții pictorului de către un eficient și neînduplecat agent al Vaticanului, supranumit „Umbra” (Louis Garrel). Aparent, ancheta este destinată grațierii pictorului, însă actele sale nenumărate de rebeliune, traiul libertin și, mai ales, faptul că folosește prostituate, hoți și vagabonzi ca modele pentru picturile sacre nu sunt de natură să-i îmblânzească pe reprezentanții clerului, deși aceștia sunt fascinați de geniul său artistic.
Dominat de conflictul bine surprins între Caravaggio și mai toată contemporaneitatea sa, filmul trasează coordonatele principale ale vieții acestei personalități nestăvilite, analizând-o însă în permanență din perspectiva tenacelui Umbra, care pune existența și talentul pictorului sub lupa misiunii sale neclintite. Chiar dacă exagerează uneori, neevitând deloc accentele naturaliste, filmul reușește să surprindă sugestiv lumea carnavalescă a epocii, cu toate tonurile sale grotești, crude și șocante. Forța sa vine în primul rând din situarea vieții pictorului în contextul său zbuciumat, plasându-l în permanentă antiteză atât cu rigorile Academiei, cât și cu dogmele Bisericii.
Distribuția este unul dintre atuurile filmului. Riccardo Scamarcio („John Wick 3: Război total”, „Paradis în Vest”), unul dintre cei mai carismatici și talentați actori ai Italiei, întruchipează un Caravaggio robust și în permanent neastâmpăr, deși pe alocuri pare depășit de statura uriașă a eroului său. Isabelle Huppert și Louis Garrel își construiesc fără ezitare cele două personaje decisive pentru soarta lui Caravaggio, iar întregul completat de scenografia și imaginea impresionantă conturează un plonjeu însuflețit într-o epocă tumultuoasă și fascinantă.
O: L’ombra di Caravaggio, Italia, 2022 R: Michele Placido D: Riccardo Scamarcio, Louis Garrel, Isabelle Huppert, Micaela Rammazotti, Brenno Placido, Gianluca Gobbi, Maurizio Donadoni, Lolita Chammah.