Inspirat de una dintre cele mai iubite povești de dragoste contemporane, supuse, mai mult decât oricare alta, probei nemiloase a timpului, serialul „Soția călătorului în timp”, difuzat de HBO Max din 16 mai, ne emoționează și ne provoacă, inclusiv prin interpretările convingătoare ale lui Theo James și Rose Leslie.
Încă de la apariția sa, în 2003, „Soția călătorului în timp” / „The Time Traveler’s Wife”, romanul de debut al scriitoarei americane Audrey Niffenegger, a stârnit curiozitate și și-a fermecat cititorii, devenind un bestseller. Ideea călătoriei în timp nu era, nicidecum, la prima abordare.
Modul în care Henry și Clare, protagoniștii poveștii de aici, se întâlneau, se pierdeau și regăseau unul pe altul de-a lungul anilor, a înflăcărat însă imaginația cititorilor de la bun început.
Chiar dacă romanul a mai cunoscut o ecranizare reușită, plină de căldură și sensibilitate, în 2009, cu Eric Bana și Rachel McAdams, noul serial difuzat de HBO Max are prilejul de a detalia subtilitățile, melancolia, bucuria și suferința acestei relații speciale.
Bibliotecarul Henry (Theo James), un bărbat suferind de o cronoafecțiune care îl aruncă în timp înainte și înapoi, fără preaviz, gol și expus tuturor pericolelor, o cunoaște pe Clare (Rose Leslie), o studentă la arte care susține că l-a întâlnit deja de sute de ori în copilărie și că este bărbatul vieții ei.
De-a lungul timpului, cei doi ajung să se iubească, să se despartă, să se regăsească și să se sprijine cu o devoțiune care nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Henry, pe care goana prin timp l-a învățat „să fugă, să se bată și să fure”, ajunge să-și împărtășească tristețea de nealungat și eterna instabilitate spațio-temporală doar cu Clare, singura ființă din lume care îl așteaptă necondiționat.
O femeie care știe că soțul ei poate dispărea în timp ce își bea cafeaua, spală vasele, citește sau dansează.
Un bărbat care se trezește aruncat, gol, pe autostradă, pe o pășune, lângă o cireadă, în casa cuiva, pe un pod, într-o pădure sau, culmea durerii, într-o secvență temporală cumplită, care reprezintă trauma vieții lui. Ceea ce reușesc Theo James și Rose Leslie este să facă să vibreze această poveste, să o infuzeze cu autenticitate în fiecare moment, în ciuda multiplelor elipse.
Theo James a făcut față cu brio unui rol extrem de complicat, fiindcă l-a avut de interpretat pe Henry în mai multe versiuni diferite, nu doar de-a lungul filmului, ci deseori chiar în același cadru.
Actorului i s-a părut foarte interesant că „Henry o întâlnește pe Clare matură, se îndrăgostește de ea, au o relație lungă și abia apoi se întâlnește cu versiunea sa mai tânără. Asemenea momente ridică întrebări interesante. Unde începe și unde se termină totul? Cum e cu faptul că fiecare decizie pe care o iau ei este predeterminată? Către ce îi duce capacitatea de a controla în ce direcție merg? Asemenea lucruri au fost, pentru mine, partea cu adevărat interesantă a scenariului, pe lângă povestea de dragoste în sine”, a povestit Theo James.