Lansat în premieră mondială la TIFF, la jumătatea lunii iunie și premiat cu premiul publicului, „Libertate”, cel mai puternic film al lui Tudor Giurgiu, ajunge din 6 octombrie în cinematografe. Filmul ne propune un episod mai puțin știut al Revoluției din decembrie 1989, care ar merita însă cunoscut de orice român.
Inspirat din fapte reale petrecute la Sibiu în decembrie 1989, filmul „Libertate” este realizat după un scenariu semnat de Tudor Giurgiu împreună cu Cecilia Ștefănescu (autoare a romanului „Legături bolnăvicioase” și co-scenaristă la lungmetrajul de debut al regizorului, inspirat de acesta) și cu Nap Toader. Tudor Giurgiu a povestit într-un interviu că ideea de a trata mai pe larg un episod dintre numeroasele evenimente petrecute atunci a fost a producătoarei filmului, Oana Giurgiu, care și-a dat seama că acel moment reprezintă „un subiect și un unghi bun pentru a vorbi despre revoluție”.
Scenariul extrage dintre numeroasele întâmplări care au însoțit Revoluția din decembrie un capitol deosebit de tensionat, cu consecințe tragice, cel de la Sibiu, despre care s-a vorbit mult la vremea respectivă. În haosul și panica generate de protestele mulțimii împotriva autorităților, o unitate de miliție devine ținta unui asalt violent, care degenerează într-o confruntare sângeroasă între soldați, milițieni, securiști și civili. Încercând să scape de asediu, un căpitan de miliție, Viorel Stănese (Alex Calangiu), e capturat și acuzat că e terorist.
Povestea înfățișată în film pornește de la fapte reale, dar le adaugă numeroase straturi ficționale. „Libertate” nuanțează atmosfera încordată a acelor zile care au schimbat definitiv viața românilor, realizatorii fiind preocupați inclusiv de redarea acelui context psihologic, social și istoric unic din zilele Revoluției, când acțiunile oamenilor erau dictate de resentimente, confuzie și frică. Una dintre cele mai impresionante scene (deloc puține la număr) este cea de la începutul filmului, în care protestatarii din fața unității de miliție iau cu asalt clădirea și năvălesc înăuntru, într-o expresivă ilustrare a revoltei de nestăvilit a maselor.
Filmările complicate, cu un număr mare de actori și figuranți, au fost realizate la Brăila, București și Sibiu, în perioada pandemiei, ceea ce le-a făcut și mai dificile, dar totul s-a încheiat cu succes. „Este cel mai greu proiect la care am lucrat și filmul care îmi e cel mai drag din toate cele pe care le-am făcut”, a spus regizorul Tudor Giurgiu, iar filmul său este dintre cele pe care nu prea le poți uita. Regizorul survolează atent, în permanență, evenimentele ilustrate aici, conștient de amplitudinea lor emoțională, redând tragismul acelor zile. Tratamentul inuman al celor ținuți captivi în bazinul de înot golit al unei unități militare, printr-un tragic joc al hazardului și al conjuncturii, este agravat de numeroasele zvonuri panicarde vehiculate atunci: „apa otrăvită”, „trădătorii”, „teroriștii”, „cercurile imperialiste” sau „tunelurile subterane ultrasecrete”. Bazinul unde sunt aduși oameni răniți, înfometați și amenințați devine scena unor dezlănțuiri răscolitoare de ură, resentimente și frustrări, bine surprinse de camera care captează vibrația furibundă a momentului, iar termenul de libertate capătă exact sensul său contrar.
Cea mai tulburătoare dimensiune a filmului este exact această rezultantă emoțională fără precedent a evenimentelor, pe care românii au trăit-o în zilele și nopțile Revoluției și care acolo, la Sibiu, s-a soldat cu orori și crime, cu acuzații, cu focare de agresivitate izbucnite între cei care se intersectează acolo.
Una dintre marile sale reușite este distribuția, aleasă cu un fler remarcabil. Actori pe care îi știm și îi iubim deja devin intensificatorii acestei răscolitoare povești. Dramatismul dureros al faptelor este perfect conținut în gesturile reținute, trădând, totuși, suferința, ale ofițerului Viorel Stănese (excelent debut în film al lui Alex Calangiu), în ordinele strigate ale tiranicului și abuzivului colonel Dragoman (Iulian Postelnicu, într-un alt rol de excepție), în atitudinea umană a medicului Mircea Pop (Marius Manole), dezolat de carnagiul din jur, în nedumerirea candidă de pe chipul foarte tânărului Șoaită (Ștefan Iancu), bătut crunt cu doi ani în urmă fiindcă scrisese o scrisoare la celebra emisiune muzicală de la Europa Liberă, în stupefacția lui Leahu (Cătălin Herlo), devenit din revoluționar euforic victimă a suspiciunilor sau în aroganța versatului procuror Socaciu (Andi Vasluianu).
Personaje de mică întindere, dar puternic reliefate, sunt Chircu (Cuzin Toma), bărbatul care și-a văzut bebelușul ucis de gloanțe, maiorul Toboșaru (Bogdan Farcaș), care vrea să facă ordine cu revolverul în spital, oportunistul colonel Suceavă (Laurențiu Bănescu), care se consideră îndrituit să comande sau tatăl unui tânăr revoluționar (Ion Grosu), care își varsă furia și disperarea pe cine poate. Portretul colectiv al participanților la drama sibiană este completat de Alexandru Papadopol, Emilian Oprea, Ovidiu Niculescu, Alex Bogdan, Mirela Oprișor, Andreea Grămoșteanu, Dan Bordeianu și Victoria Cociaș, care dau credibilitate și contur acelor zile și nopți turbulente.
Fidel rostului său de a traduce emoțional, prin puterea și pregnanța ficțiunii, evenimente capitale ale istoriei recente, fără să se erijeze în dare de seamă sau rechizitoriu, filmul lui Tudor Giurgiu aduce în prim plan, cu un suflu incontestabil, o serie de secvențe cutremurătoare ale memoriei noastre colective. Filmul „Libertate” ne amintește, grav și necesar, ce se întâmplă când rațiunea este abolită, iar prejudecățile și ura fac imposibile orice comunicare și solidaritate.
„Libertate” a primit premiul Confederației internaționale a cinematografelor de artă (CICAE) la Festivalul de film de la Sarajevo, motivația juriului fiind aceea că „Filmul surprinde esența unui moment istoric semnificativ și explorează complexitatea naturii umane în vremuri dificile, oferind, în plus, o imagine fascinantă a istoriei Europei de Est”. Filmul a fost prezentat în premieră națională la cea de-a 22-a ediție a Festivalului internațional de film Transilvania, unde a fost recompensat cu Premiul publicului pentru cel mai popular film românesc din program.