Difuzată pe Disney Plus, deja celebra miniserie „Cazul Theranos” urmărește unul dintre cele mai spectaculoase cazuri contemporane de escrocherie. Cu un scenariu alert și inteligent și o distribuție excepțională, producția ne dezvăluie ascensiunea uimitoare a celei mai tinere miliardare americane: Elizabeth Holmes (Amanda Seyfried).
Situată undeva între producția „În sevraj” (disponibilă tot la Disney Plus) și serialul „Inventând-o pe Anna” (difuzat de Netflix), convingătoarea miniserie „Cazul Theranos” / „The Dropout” (2022) detaliază cazul Elizabeth Holmes, una dintre cele mai mari escrocherii petrecute recent în Statele Unite. Totul a început cu un vis frumos și a sfârșit punând în pericol sănătatea și viețile americanilor.
Cine era însă Elizabeth Holmes, cea care a fondat la doar nouăsprezece ani compania Theranos, având inițial 500 de angajați, evaluată apoi la o valoare de piață de nouă miliarde de dolari?
Cu un tată inventator, care i-a indus obligația de a-i călca pe urme și o mamă care i-a băgat în cap să ignore lucrurile incomode, Elizabeth Holmes a fost obsedată de mică de ideea de-a schimba lumea, inventând ceva nemaivăzut.
Roasă de o ambiție patologică, distantă față de colegii de școală și concentrată strict pe scopul de-a veni cu o idee complet nouă, ea a renunțat în anul doi la studiile la prestigioasa Universitate Stanford, plictisită de exigențele cursurilor și convinsă că e mai capabilă decât toți cei de acolo.
Animată de modele de succes precum Bill Gates, Elon Musk și Steve Jobs și având drept deviză replicile lui… Yoda, ea a înființat cu banii dați de părinți pentru studii compania Theranos, menită să dezvăluie omenirii „ceva ce nu știa că e posibil”.
Înspăimântată de simplele recoltări de sânge, ea a venit cu ideea unui dispozitiv care să utilizeze „doar o picătură” din sângele pacienților și să o transmită, printr-un card, către un computer care să o analizeze și să ofere și un diagnostic. Speculând repulsia oamenilor față de înțepături și tratamente invazive și acționând cu o îndrăzneală ieșită din comun, ea a reușit să convingă investitori cu greutate să-i acorde fonduri de milioane și, mai ales, credibilitate pe piața financiară. Aceasta este, pe scurt, povestea unei ascensiuni fulminante a unui personaj real, care a știut să-și prezinte mitomania drept idealism, într-o epocă și într-o lume hrănite cu obsesia atingerii visului.
Ceea ce reușește în primul rând miniseria de opt episoade „Cazul Theranos”, creată de Elizabeth Meriwether, este să deconstruiască, strat cu strat, motivațiile psihologice ale acțiunilor lui Elizabeth Holmes și forța de convingere (rezultată mai curând din fanatism decât din entuziasm) pe care aceasta o dezlănțuia asupra țintelor ei.
De la complicatul Sunny Balwani (Naveen Andrews), un pakistanez cunoscut în adolescență, care i-a devenit susținător, iubit, director general, aliat în escrocherii și, în final, victimă, la specialiștii pe care i-a suprasolicitat fără îndurare, precum inginerii Rakesh Dewan (Utkarsh Ambudkar) și Edmond Ku (James Hiroyuki Liao), de la investitorii cărora le-a tocat fără scrupule milioanele și până la George Shultz (Sam Waterston), congresmanul care a susținut-o până în pânzele albe, Elizabeth Holmes a acționat cu tenacitate de păianjen, subestimând însă profesionalismul unor tineri cercetători extrem de curajoși ori al unor ziariști care l-au sfidat chiar pe Rupert Murdoch pentru a o demasca.
„Cazul Theranos” propune un subiect din categoria „Inventând-o pe Anna”, care a scos la iveală alte escrocherii de sute de milioane de dolari sau premiatul „În sevraj”, care a demascat acțiuni reprobabile din sfera farmaceutică și medicală.
Miniseria „cazul Theranos” iese însă din rând prin scenariul complex, dar deloc trenant, și prin distribuția de clasă.
Un șir de actori excelenți, precum Naveen Andrews („Lost”), Sam Waterston, Anne Archer, Kate Burton, Laurie Metcalf, Michel Gill („Culisele puterii”), Alan Ruck („Succesiunea) sau Josh Pais („Joker”) își evidențiază perfect rolurile foarte bine scrise.
Cel puțin trei interpretări rămân însă memorabile prin forță și subtilitate: chimistul Ian Gibbons, care refuză pactul cu diavolul și căruia Stephen Fry, cu spiritul său sclipitor, îi oferă o interpretare de clasă, măruntul afacerist Richard Fuisz, care joacă un rol-cheie în acest caz și pe care William H. Macy ni-l imprimă definitiv în memorie și, desigur, Amanda Seyfried, revelația acestui serial.
Proaspăt premiată, pe 12 septembrie, cu premiul Emmy pentru cea mai bună actriță în rol principal (alături de nominalizările la categoriile cea mai bună miniserie, cea mai bună regie – Francesca Gregorini și Michael Showalter, cel mai bun scenariu – Elizabeth Meriwether și cea mai bună distribuție), actrița de 36 de ani reușește să construiască o eroină cu nenumărate fațete, cu o obsesie devoratoare, dar și cu o carismă veritabilă, care și-a dorit să fie întruchiparea visului american, o „self made woman” fără cusur, cu excepția faptului că și-a întemeiat imperiul pe minciună.
Ceea ce a impresionat întreaga distribuție a serialului a fost ușurința ieșită din comun cu care Amanda Seyfried, o prezență dulce, prietenoasă și comunicativă pe platouri (care a și mărturisit că e genul care vrea să mulțumească mereu pe toată lumea și că face terapie pentru asta), se transforma, în câteva secunde, în neîndurătoarea și monstruoasa Elizabeth Holmes, capabilă să pășească peste cadavre pentru ambițiile ei.
„Tot ce a făcut în serial a fost uimitor, de la început până la sfârșit. Prima scenă din serial a fost una în care am filmat împreună și s-a descurcat de minune”, a spus despre ea veteranul Sam Waterston („Grace și Frankie”).
„Este o actriță unicat, sunt fanul ei total”, a povestit și Elizabeth Marvel („Lincoln”), interpreta mamei lui Elizabeth Holmes.
Cât despre Alan Ruck, acesta a povestit cum „Amanda era foarte relaxată între filmări, o vedeai tricotând, cu cățelul ei alături, pentru ca într-o clipă să devină Elizabeth, se ridica și intra în pielea ei”.
„Cât ai clipi din ochi, se schimbă. Este cu totul Amanda, iar în secunda următoare este Elizabeth 100%. Coexistă în ea două persoane diferite, iar mie îmi plac amândouă”, a spus și Michaela Watkins, interpreta șefei departamentului Resurse Umane din serial.
În final, chiar Amanda Seyfried a povestit că această metodă, de-a „sări” rapid în pielea personajului, o face să se simtă în siguranță și că s-a obișnuit să lucreze așa încă de când a lucrat la „Chloe” (2009), cu Julianne Moore. „Discutam amândouă, răsfoiam reviste, apoi, când se striga: «Motor!» eram, pe loc, personajele pe care le jucam”, a povestit actrița.
Jennifer Lawrence va începe în curând filmările la drama biografică „Bad Blood”, în care va juca, la rândul său, rolul antreprenoarei Elizabeth Holmes, cea mai tânără miliardară din lume, care a pierdut totul într-o clipă. Filmul „Bad Blood” va fi regizat de Adam McKay (cu care Jennifer Lawrence a colaborat la „Nu priviți în sus”) și încă nu are stabilită o dată de lansare.