Renascut din propria cenusa

„Am citit scenariul si am gasit atat de multe parti din personaj in mine si felul in care am trait in ultimii 15 ani… M-am gandit: E prea aproape!„. Sa asociezi personajul Randy „The Ram” Robinson din pelicula „Luptatorul” cu Mickey Rourke, actorul care il joaca, nu e, in fond, prea greu. In anii ’80 era un zeu al wrestling-ului, un gladiator modern cu propria sa linie de figurine si cu jocul video aferent. Se batea sub reflectoarele de la Madison Square Garden din New York cu Ayatollahul (!), iar luptele sale erau urmarite de milioane de telespectatori. Acum e o epava dependenta de calmante, cu oasele pulverizate, care inca participa la lupte, in cautarea gloriei de altadata. Inlocuieste „zeu al wrestling-ului” cu „actor” si „Madison Square Garden” cu „Hollywood” si ai, practic, povestea vietii lui Rourke.

Regizorul Darren Aronofsky („Recviem pentru un vis”) a reusit, cu „Luptatorul”, sa aduca in fata publicului o poveste despre ratare care nu are nimic patetic. Doar o forta muta si o sensibilitate croita parca pentru a reaminti lumii ca Mickey Rourke era, candva, cel mai talentat actor al generatiei sale. Aronofsky ia un mit hollywoodian clasic – ratatul ce cauta mantuirea – si il transcende, oferindu-ne un basm modern. Nu mai e un secret ca Rourke nu a luat Oscarul pentru cel mai bun actor principal, insa „Luptatorul” este, 100%, cea mai frumoasa si miscatoare poveste a anului.

de Alex Bala