Regizorul Felix Alexa, din Australia şi Coreea de Sud, la „Mic dejun cu un campion” (TVR 2)

„Felix Alexa este un geniu regizoral”, susţine critica teatrală. „El poate să facă oricând, dintr-un text clasic al lui Shakespeare, Cehov sau Gogol o partitură atrăgătoare, palpitantă şi contemporană”.
Despre regizorul de teatru Felix Alexa este greu de scris. Mai eficient ar fi să-i vedem spectacolele puse în scenă. Cu un tată tot regizor, cunoscutul Alexa Visarion, fiului care i-a călcat pe urme i-a fost dificil, cu siguranţă. Dar a îndrăznit, s-a format profesional sub îndrumarea Cătălinei Buzoianu, o respectată regizoare şi profesoară, la clasa căreia a absolvit cursurile Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1991.
Soarta a fost fastă pentru Felix Alexa căci, imediat după ieşirea de pe băncile facultăţii, a fost asistentul de regie al unui persoanj mitic al teatrului mondial, celebrul regizor Peter Brook, cu care a lucrat la Paris la „Bouffes du Nord”. Întors în România, din 1993, a devenit el însuşi profesor la UNATC – departamentul de Regie Teatru, iar de atunci prin mâna sa au trecut multe generaţii.
A colaborat cu teatre cunoscute din România dar şi din Croaţia sau Coreea de Sud, montând peste 60 de spectacole cu mii de reprezentaţii. Lecţiile sale sunt căutate de către cei interesaţi de arta spectacolului de aceea a fost deseori invitat să susţină workshop-uri la Conservatorul Național şi la Théatre du Soleil de la Paris, la Seul, precum și la Universități naționale din Beijing, Shanghai, New Delhi, Singapore și la National Institute of Dramatic Art din Sidney. Este recunoscut pentru atenţia pe care o acordă colaborării cu actorii, pentru grija ca fiecare detaliu să fie motivat, pentru ca mesajul şi stilistica spectacolului să fie impecabile. Scena este viaţa sa şi a mărturisit că regia de film nu-l atrage.

„Teatrul este în primul rând o experienţă de viaţă. Nu e doar profesie”, spunea regizorul despre sălile pline, montările ingenioase, îndrăzneţe, aplauze, recunoaştere, continuitate și, uneori, regrete: „Mă simt liber când fac teatru, o libertate profundă, care mă stimulează”, a adăugat Felix Alexa. De aceea, perioada nefastă pe care o parcurgem care, a închis teatrele, muzeele, galeriile de artă, sălile de cinema, a oprit turnee şi spectacole îl nelinişteşte. „Nu există teatru cu adevărat în on-line. Poţi să spui o poezie dar nu poţi să joci un spectacol. E absurd. Ai nevoie de contactul direct cu actorii, cu publicul. E un raport viu, ce nu poate fi indus de la distanţă. Să sperăm că vom trece mai repede peste această nenorocire şi ne vom întoarce la ale noastre”.

„L-am văzut la lucru pe Felix Alexa, trăgând cu ochiul după cortină, într-una dintre sălile de repetiţii de la Teatrul Naţional. Se muncea pe rupte pentru Festivalul de Teatru. Nici nu mai ştiu în ce an. Filmam pe vremea aceea, Agenda Festivalului. Un eveniment care strângea zi de zi, în toate teatrele şi prin cele mai neconvenţionale spaţii din Bucureşti, mii de spectatori şi participanţi la tot felul de colocvii, întâlniri cu artişti, critici şi regizori. Era o efervescenţă căreia cu greu îi puteai ţine piept. Mi-aduc aminte că întâlnirea noastră nu a fost cea mai cordială. A simţit dintr-o dată prezenţa intruşilor de la televiziune, pentru că nu fusese anunţat că vom veni. Mi-a părut rău, nu pentru noi, ci pentru faptul că, dintr-o dată, parcă s-a stricat ceva din tensiunea ce umplea sala cu o emoţie vibrantă. Era o încordare ce se simţea fizic în gest, replică, privire. Iar noi, fără să avem în intenţie asta, am ruinat acea stare de graţie creativă. Până la urmă, Felix Alexa a înţeles cât de ingrată era şi situaţia noastă şi ne-a acordat un scurt interviu ce urma să fie montat în orele următoare, pentru a putea fi urmărit la Jurnalul de seară. „Ok!” – mi-a zis, „Dar altă dată să nu se mai repete!”. Şi mi-a întins amabil cartea sa de vizită pe care am folosit-o astăzi ca să-l invit la Mic dejun cu un campion”, a povestit Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.