Rebelii s-au facut mari

De la excelentul „(What’s the Story) Morning Glory?” (1995) incoace, Oasis nu a mai sunat atat de bine. Asta e prima concluzie la care ajungi dupa ce asculti cel mai recent album al englezilor, „Dig Out Your Soul”, lansat in aceasta toamna. A doua, rezervata indeobste fanilor care inca mai spera, este ca trupa (fratii Gallagher, in special) pare, in sfarsit, sa se fi maturizat suficient pentru a depasi comparatiile cu legende ca Beatles si The Who, care au costat-o cam 10 ani de existenta. Asta nu inseamna ca britanicii nu mai sunt narcisisti (n-ar mai fi Oasis, pana la urma), ci doar ca si-au pastrat aroganta pentru o cauza mai buna.

Noel s-a autodepasit
Daca precedentul album, „Don’t Believe the Truth”, era direct si agresiv, „Dig Out Your Soul” e colorat, psihedelic si dens, iar piesele scrise de Noel Gallagher (chitaristul si sufletul trupei) suna in sfarsit a… Noel Gallagher. De la mareata „Waiting for the Rapture” si argintul viu al „The Shock of the Lightning”, doua dintre cele mai bune piese din repertoriul sau, pana la diafana „The Turning”, Noel demonstreaza ca nu si-a pierdut gustul pentru piese memorabile. Acum, mai mult ca oricand, Oasis par niste supravietuitori ai britpop-ului din alte vremuri, veriga lipsa dintre trupe ca The Smiths si Stone Roses si „copiii” MySpace de azi.

de Alex Bala