Cel mai bun element al peliculei de faţă este acela că a dus la mariajul dintre protagoniştii Daniel Craig şi Rachel Weisz. În restul, e o producţie mediocră, care îşi dezvăluie schepsisul din trailer, iar dacă nu l-aţi văzut pe acesta, fix de la jumătatea poveştii, pe la minutul 40.
Motivul care e băgat pe gât privitorului e că pelicula nu e doar aşa, un thriller despre o casă de speriat, ci are şi o concluzie adâncă.
Nu degeaba regizorul Jim Sheridan (de şase ori nominalizat la Oscar) s-a dezis de peliculă: el filmase un proiect bazat mult pe improvizaţie, dar primele vizionări au fost dezamăgitoare, iar compania de producţie a preluat controlul şi a reeditat totul. Ce-a rezultat l-a făcut pe Sheridan să nu-şi dorească să-şi vadă numele pe generic şi pe Craig şi Weisz să nu promoveze filmul.
Citeşte textul integral în revistă