„Căutarea fericirii individuale este privită azi ca un demers egoist. Fericirea, o noțiune atât de abstractă, relativă și particulară, este văzută acum ca o iluzie a unui secol îndepărtat, când Constituția americană o transforma în drept civil. Astăzi căutarea fericirii a ieșit din modă. Căutările noastre au mai degrabă scopuri altruiste cum ar fi salvarea planetei, lupta pentru egalitate, incluziune, toleranță. Căutarea fericirii a devenit un act intim, rușinos, dacă nu chiar imoral. Dar chiar și așa, ea nu a încetat să existe. În acest context, lucrările din aceasta serie țin de un registru personal, al căutării în general. O căutare de sensuri care justifică existența. O căutare a frumosului în grotesc, o căutare a binelui în rău, o căutare a adevărului în minciună. Și viceversa”.
Roman Tolici
Rădăcini răsărite cândva din realismul socialist susțin variante subiective în care Roman Tolici răstălmăcește prima și probabil cea mai cunoscută dintre promisiunile fericirii capitaliste: visul american.
Prosperitatea consumeristă, un ethos care-și are originea în Declarația americană de Independență, a devenit un imperativ absolut al ultimelor decade și o măsură a performanței în progres, în timp ce absența ei se transformă într-o posibilă stigmă a noii gramatici a bunăstării.
Roman Tolici este o figură emblematică a realismului capitalist românesc, fiind un detectiv al ambiguităților care definesc omul contemporan în relație cu așteptările, presiunile sau promisiunile neoliberale.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6
Cine este Roman Tolici
Roman Tolici s-a născut în 1974, în satul Ghetlova, Raionul Orhei, aflat în centrul Republicii Moldova (fosta URSS), la o distanță de aproximativ 75 km de Chișinău.
Studiile lui artistice au început la Şcoala de Arte “Igor Vieru” din Chişinău, însă interesul lui Tolici pentru imagine și cultura vizuală a fost hrănit încă din primii ani, în familie. În 1990 s-a stabilit în Bucureşti, grație unei burse de studii la Liceul de Artă “Nicolae Tonitza”, acordată de statul român.
În anul 1998, Tolici a susținut, printr-o expoziție publică (organizată la Palatul Parlamentului, Sala “Constantin Brâncuși”), teza de licență cu titlul Identități (profesor coordonator: Nistor Coita), în cadrul Departamentului Grafică al Universităţii Naţionale de Arte din București.
Odată cu sfârşitul anilor 1990, Tolici a experimentat deopotrivă în domeniul literaturii, al ilustrației și animaţiei, benzii desenate și fotografiei, pentru ca, începând cu anii 2000 să se impună, prin expoziții personale și de grup, ca pictor.
Asociat cu un realism fotografic infuzat de poezie și un simț suprarealist al existenței cotidiene, Tolici este unul dintre artiștii reprezentativi ai generației douămiiste. Picturile sale par a fi detalii ale unei povești monumentale legate de întrebările și anxietățile generale ale omului.
Această forță narativă transformă subiectele recurente în capitole fără sfârșit, iar reflecțiile vieții de zi cu zi în proiecții despre timp, memorie și urme surprinse de percepția tandră a artistului.