Documentarul „La capătul lumii”, difuzat de HBO pe 8 iulie, de la ora 20.00, prezintă povestea extraordinară a activiştilor transformaţi în piraţi moderni pentru a stopa vânătoarea balenelor în apele internaţionale.
Pirateria modernă nu se rezumă doar la somalezii din Golful Aden. Comoara pe care membrii Societăţii de Conservare Sea Shepherd (Sea Shepherd Conservation Society) încearcă să o protejeze este constituită din vieţile balenelor vânate în scopuri comerciale, iar activiştii conduşi de canadianul Paul Watson recurg adesea la metode neconvenţionale (catalogate de unele părţi drept acţiuni teroriste) pentru a stopa aceste practici.
Vânătoarea comercială de balene a fost interzisă încă din 1986, dar trei naţiuni – Islanda, Norvegia şi Japonia – încă nu s-au dezis de aceste practici. Niponii fac uz de argumentul „cercetării ştiinţifice” pentru a-şi înfige nestingheriţi harpoanele în cele mai mari mamifere de pe faţa Pământului, carnea acestora ajungând într-un final tot în bucătăriile restaurantelor. În timp ce majoritatea organizaţiilor pentru protecţia mediului doar privesc neputincioase măcelul şi se mulţumesc să-i pârască pe vinovaţi oricui este dispus să asculte, gruparea condusă de Paul Watson ia atitidine. După ce dau de urma braconierilor, ecologiştii au la dispoziţie câteva metode rudimentare pentru a-şi atinge scopul: un instrument cu care fac găuri în cava vaselor (fără să le scufunde), bombe urât mirositoare cu acid butiric şi frânghii menite să încurce elicele.
Acţiunea documentarul „La capătul lumii” se desfăşoară în Marea Ross şi se concentrează asupra voluntarilor descrişi de Paul Watson drept „combinaţia perfectă a imperfecţiunilor”. Ei sunt prost echipaţi şi slab pregătiţi pentru a face faţă flotei de baleniere nipone. Au la dispoziţie un elicopter – folosit pentru filmări şi misiuni de recunoaştere – şi două nave: Farley Mowat (prea lentă pentru a ţine pasul cu navele japoneze) şi Tobert Hunter (care nu a fost construită pentru a naviga în apele îngheţate ale Antarcticii).
Pentru ca reacţiile activiştilor să fie cât mai reale, regizorul Dan Stone nu le-a spus ce avea de gând să facă cu materialele înregistrate. Pe parcursul a 50 de zile, camerele sale au surprins nenumărate momente pline de suspans, printre care şi coliziunea dintre două nave.
.
Citiţi textul integral în revistă.