Prietenul laponului

Renul este unul dintre cele mai cunoscute cabaline, datorita legendelor despre Mos Craciun, iar de-a lungul istoriei, a fost de mare ajutor populatiei din tarile nordice.

Renul se numara printre primele animale domesticite de Homo Sapiens. In orice caz, este general acceptat faptul ca este primul animal copitat care a trecut de la salbaticie la coabitarea cu fiinta umana. Picturi rupestre descoperite in Scandinavia, cu o vechime estimata la 25.000-30.000 de ani, au adus dovezi importante despre importanta acestui animal in viata omului inca din epoca preistorica. Iar incepand din ultimii ani ai secolului XIX-lea, renii au fost domesticiti si in America de Nord (Groenlanda, Canada si Alaska). La ce este bun un ren pe langa casa omului? Raspunsul scurt: la toate. Raspunsul lung ar suna dupa cum urmeaza.
Renii i-au ajutat si ii ajuta pe oameni sa supravietuiasca in conditiile termice extreme din zone ca Laponia sau Siberia. Ei sunt crescuti, in primul rand, pentru carnea lor, care este la fel de prezenta pe masa nordicilor ca si carnea de pui intr-o tara ca Romania. De asemenea, laptele de ren este folosit pe meleagurile scandinave la fabricarea branzei si a altor produse lactate. Blana de ren este si ea extrem de pretioasa pentru locuitorii din extremitatea nordica a Europei. In fine, renii sunt la mare pret printre laponi pentru calitatea de animale de povara, puternice si rezistente la frig.
De altfel, una dintre expresiile uzuale din limba lapona este „poronkusema”, care se traduce literal prin „pipi de ren” si este folosita ca unitate de masura a timpului in timpul drumurilor lungi – perioada maxima pe care un ren o poate petrece tragand sania, fara a-si face nevoile.