.
Spune-ne câte ceva despre albumul tău de colinde, “A mai trecut un an”.
Este un album înregistrat cu gândul la inocenţa copilăriei, la puritatea vieţii de la ţară. La bunici, an de an, am ascultat zeci, sute de variante ale colindelor din zonă, unele mai interesante decât altele, am reţinut frânturi de versuri şi de linii melodice pe care am căutat, mai târziu, să le cuprind în albumele de colinde pe care vi le-am oferit, de la început, până acum. De fiecare dată se instalează o stare specială, atunci când înregistrez colinde. Niciodată nu poţi şti dacă interpretarea ta este demnă de măreţia cântecului de Sărbători pe care îl cânţi, dar şi a publicului care are aplecarea să îl asculte.
“A mai trecut un an” are 13 colinde, unul mai “mândru” ca celălalt, pe care le-am lucrat, în totalitate, cu Sergiu Tuhuţiu, bunul coleg şi prieten, “recidivist” în colaborările noastre.
.
Crezi că mai au succes albumule de colinde pe piaţa muzicală actuală?
Eu nu lansez albume cu gândul că vor “avea succes” sau nu. Înţeleg discurile ca pe un mijloc de acces al oamenilor la muzica pe care o fac şi sigur că mă bucur cu atât mai mult cu cât este mai mare numărul celor care ajung să mă asculte. Este al treilea album de colinde pe care îl lansez (dacă nu îl pun la socoteală şi pe primul – “Colinde şi cântece sfinte”, care a fost împărţit frăţeşte cu Narcisa Suciu).
.
Cum te simţi după participarea la “Dansez pentru tine”, ce a însemnat această experienţă pentru tine?
E ca şi cum aş fi fost somnambulă timp de două luni. M-am trezit de dimineaţă să repet şi mi-am aruncat ochii pe calendar – nu ştiu când s-a făcut decembrie. “Dansez pentru tine” nu este o emisiune ca altele. Este cea care stoarce nepământeanul din tine şi îl trimite oamenilor. Nu apuci să te gândeşti la tine, la mersul vieţii tale şi, când se termină totul, simţi cum fuge pământul de sub picioare. Cu siguranţă, viaţa ta nu mai e la fel pentru că tu nu mai eşti la fel. “Dansez pentru tine” este, dincolo de frumuseţea gesturilor şi de motivaţia împlinirii viselor, o emisiune de luptă, un război cu propriile limite. Nu ştiu ce forţe se activează când, vrând să te ridici din pat, dimineaţa, simţi că nu-ţi funcţionează trupul de oboseală.
.
Câte kilograme ai slăbit?
Nu multe. Gurile rele zic că nu prea mai aveam de unde. Probabil mulţumită unui regim de viaţă sănătos, dar şi exerciţiilor constant făcute sub îndrumarea lui Florin Uceanu, am rezistat cu bine încercărilor şi eforturilor speciale pe care le-a presupus participarea la “Dansez pentru tine”.
.
Ce piesă urmează să lansezi în perioada următoare? Ai spus că mai urmează nişte colaborări cu Ovi.
Aşa cum am declarat de la început, colaborarea cu Ovi am înţeles-o ca pe un fapt continuu, nu ca pe o întâmplare ocazională. Avem nenumărate spectacole împreună, compunem împreună, sau separat, cântece pe care le interpretăm public sau le înregistrăm pentru un viitor album. Cele mai recente cântece se numesc “Counting Down” (compoziţia mea) şi “We Got Something” (compoziţia lui Ovi). Deocamdată le testăm live şi ne bucurăm să vedem reacţia publicului, de la cluburi la concertele în aer liber. Albumul în duet va fi gata probabil undeva în primăvara anului viitor.
.
Ce piese ai promovat de pe albumul “Culeg vise” şi ce urmează să mai lansezi?
Am cântat, în spectacole, de la lansare până astăzi, majoritatea pieselor de pe albumul “Culeg vise”, însă am filmat videoclipuri pentru “Believe”, “Ochii tăi” şi , în apariţiile televizate, am promovat piesa ce dă titlul albumului, “Culeg vise” .
.
Când vom vedea din nou un videoclip de-al tău pe posturile muzicale româneşti?
Asta nu depinde de mine şi nici de managementul meu. Noi producem videoclipurile, dar nu putem influenţa politica de difuzare a posturilor muzicale. Publicul este cel care ar trebui să fie în măsură să o facă. Ce lipseşte, din păcate, este oportunitatea ca oamenii să aibă într-adevăr de unde să aleagă. Ma refer atât la TV, cât şi la radio. Eu am încă naivitatea să cred că, dacă lumea cere muzica unui artist la un post de radio sau de televiziune, postul respectiv o va difuza, mai devreme sau mai târziu.
.
După locul 3 obţinut la Eurovision ţi s-au deschis mai multe uşi?
Uşi se deschid mereu. Important e ce uşă alegi!
.
Ai concerte şi în străinătate acum?
Am avut concerte şi în străinatate şi înainte de Eurovision şi acum. Dar nu mă pot lăuda cu atâţia bani câştigaţi sau cu atâtea ţări vizitate, ca alţi colegi de-ai mei mai norocoşi. Pe de altă parte, sigur că nu mă pot plânge. Dar daţi-mi voie să vă spun că cel mai bun public rămâne cel de acasă.
.
Ai mai vrea să participi la Selecţia Naţională Eurovision?
Nu mă grăbesc.
.
Te-ai gândit să scoţi la un moment dat şi o piesă “comercială”, mai de club, sau preferi să nu renunţi la stilul pop care te-a consacrat?
Păstrând proporţiile, evident, dar respectând specificul genului muzical vă întreb cu umilinţă: cum ar fi să primească o astfel de întrebare Mariah Carey? Acum, serios vorbind, se pot face dizertaţii nesfârşite despre ce înseamnă “comercial” în muzică. În niciun caz “superficial”. Uitaţi-vă la ce artişti umplu stadioanele şi veţi vedea că nu sunt deloc cei care sunt difuzaţi de radiourile invadate de muzica aşa numită “comercială”.
.
Tu ce parere ai despre stilul acesta muzical care a prins în afară şi pe care cântăreţi ca Inna, Anda Adam sau Akcent l-au abordat?
Nu sunt eu în măsură să judec stilul muzical al celor numiţi în întrebare. Publicul va alege cât timp va dori să asculte muzica pe care ei (sau producătorii lor) o propun. Poate să pară o dovadă de egoism, dar eu mă preocup mai mult de ceea ce fac eu (sau, cum am mai spus, sunt mereu în competiţie cu mine însămi) decât de ceea ce fac alţii.