CONTRACULTURĂ. Bob Dylan a fost vocea generaţiei anilor ’60, cu o muzică exprimată aproape ca un manifest împotriva sistemului.
Spectacolul va fi organizat de Emagic, după un nou concept de festival „Emagic Classics”, iar biletele (în măsura în care mai sunt disponibile) au preţuri cuprinse între 130 şi 350 de lei.
Pe 2 iunie, Dylan – Robert Allen Zimmerman pe numele adevărat – va scrie un nou capitol în „interminabilul” turneu început în 1988. În cadrul „The Never Ending Tour”, el a avut cam 100 de concerte pe an în ultimele două decenii, un program mult mai aglomerat decât media, ca să nu mai punem la socoteală vârsta venerabilului muzician (69 de ani).
Mereu iconoclast
Până la sfârşitul anului trecut, Dylan şi trupa sa aveau la activ peste 2.200 de spectacole live, basistul Tony Garnier şi multi-instrumentalistul Larry Cambell fiind singurii membri constanţi în centrul unei pleiade de instrumentişti talentaţi.
Ca un avertisment pentru cei dintre voi care nu apreciază „ciudăţeniile” lui Dylan, stilul său de interpretare şi aranjamentele pieselor se schimbă, uneori, de la spectacol la spectacol. În această privinţă, părerile criticilor sunt împărţite.
Unii cred că acesta a găsit cea mai bună cale pentru a-şi prezenta fabuloasa colecţie de cântece, în timp ce un alt critic american i-a descris vocea ca pe un „horcăit unidimensional cu care mestecă şi scuipă afară cele mai frumoase versuri din istorie în aşa fel încât să fie de nerecunoscut”.
De asemenea, Dylan a mai fost amendat pentru lipsa de interes în a comunica cu publicul.
În ciuda reproşurilor, însă, extraordinarul turneu al muzicianului i-a atras şi mai mulţi fani fideli în toată lumea, unii urmărindu-l pe folkist pe tot globul.
Alchmistul sunetelor
Dacă lista de piese la show-urile lui Dylan rămâne imprevizibilă, sunt şanse bune să puteţi asculta câteva dintre piesele lui celebre, ca „Blowin’ in the Wind”, „The Times They Are a-Changin’” şi „Like A Rolling Stone”.
De asemenea, unul dintre punctele cheie ale spectacolelor sale e capacitatea sa şi a trupei de a împleti fără efort o multitudine de genuri muzicale, în inconfundabilul stil Bob Dylan. El explorează în mod curent folk, blues şi gospel, până la rock&roll şi rockabilly, dar ajunge şi la muzică tradiţională irlandeză sau jazz.
Rămâne de văzut dacă Dylan va include piese de pe ultimul său disc „Christmas In The Heart”, lansat anul trecut. Toate încasările obţinute din comercializarea lui vor fi donate unor organizaţii umanitare care militează împotriva sărăciei şi a foametei.
În încheiere, nu ne rămâne decât să vă amintim cuvintele cu care Dylan e prezentat, de obicei, la începutul concertelor sale, de către un alt membru al trupei: „Doamnelor şi domnilor, iată-l pe poetul laureat al rock&roll-ului. Vocea promisiunii pentru contracultura din anii ’60. Tipul care a băgat folkul în pat cu rockul. Care s-a machiat în anii ’70 şi a dispărut într-o ceaţă de abuz de droguri. Care a ieşit la liman pentru a-l descoperi pe Isus. (…) Doamnelor şi domnilor, artistul de la casa de discuri Columbia, Bob Dylan!”.