O capodoperă cu proporţii de dezastru. Află povestea impresionantă a filmului „A fost odată în America” (1984)

Filmul „A fost odată în America” (1984) e considerat astăzi de unii o capodoperă la fel de impresionantă ca „Naşul” (1972), dar părerile erau altele imediat după lansare, scrie sabotagetimes.com.

Centrat pe prietenia dintre David „Noodles” Aaronson (Robert De Niro) şi Max Bercowicz (James Woods), filmul e povestea unor puşti evrei din Brooklyn care ajung gangsteri de calibru şi este inspirat de vieţile celebrilor Meyer Lansky şi Bugsy Siegel.

Regizorul şi scenaristul Sergio Leone a lucrat la poveste timp de 16 ani, dorind să ecranizeze cartea „The Hoods” a lui Harry Grey, de când a citit-o, în anii ’60. Dar Grey vânduse deja drepturile altui producător, aşa că Leone a făcut în loc „Undeva, cândva în Vest” (1968), redefinind standardele westernului.

Între timp, proiectul a picat şi regizorul italian a pus mâna pe drepturi şi a început să caute un scenarist, ferm convins că el nu e în stare să ţină pe umeri adaptarea cinematografică. L-a abordat pe aclamatul romancier Norman Mailer.

„Mailer a zburat la Roma şi s-a baricadat într-un hotel, cu o maşină de scris, trabucuri şi whisky. A rămas în camera lui trei săptămâni”, îşi amintea regizorul.

Dar ceva n-a mers. Şi, la final, pelicula s-a procopsit cu 8 scenarişti oficiali (inclusiv Leone, care a refuzat să regizeze „Naşul” pentru a se ocupa de „A fost odată…”) şi numeroşi alţii care nu au mai încăput pe listă.

Nehotărâtul De Niro

Cum scenariul era problematic, unda verde a venit odată cu protagonistul, Robert De Niro, care era curtat pentru peliculă din 1973.

„Mi-a plăcut Sergio, dar nu eram sigur că e regizorul potrivit pentru filmul ăsta. Ştiam că făcuse westernuri, dar nu văzusem nici unul dintre ele”, a povestit actorul pentru site-ul amintit.

Când l-a revăzut după 9 ani, în 1982, Leone a fost impresionat de faptul că De Niro (care avea 39 de ani) îşi amintea proiectul şi că era în continuare interesat.

„Ştiam că e un proiect complicat. Că va dura vreo 2 ani. Şi exact atât a durat”, spunea cel care a devenit primul actor de la Hollywood plătit cu 3 milioane de dolari pentru un rol – deşi nu mai avusese un film de succes din 1978 („Vânătorul de cerbi”).

Odată cu De Niro, rolurile secundare s-au umplut repede, iar Leone s-a chinuit să găsească pe cineva potrivit pentru Max: 500 de actori au dat probe, dintre ei fiind ales James Woods (care avea atunci 35 de ani).

„Încă nu dovedisem că sunt un actor de calibru, dar jucam alături de cel mai aclamat actori din lume”, râde acum Woods, care a intrat într-o competiţie prietenească cu De Niro în faţa camerelor de filmat, cei doi devenind prieteni buni.

Chiar dacă mai tânărul actor dispreţuia „Metoda” colegului de a-şi trăi rolurile devenind personajul pe care îl joacă.

„Bob trăieşte alături de scenariu: îl repetă acasă de 100.000 de ori. Când a trebuit să joace rolul unui bătrân, a devenit bătrân”, spunea Sergio Leone despre protagonistul care a vrut să-l cunoască (fără succes) pe Meyer Lansky şi a stresat echipa cu tot felul de cereri ciudate.

Perfecţionism extrem

Nici Leone nu s-a lăsat mai prejos: perfecţionist, regizorul trăgea zeci de duble pentru a obţine pe cea perfectă, a ajuns cu filmările de la studiourile Cinecitta din Roma, în Austria, Franţa, Canada şi SUA, iar la final bugetul de 18 milioane de dolari aproape s-a dublat.

Aproape dublu a fost şi filmul, care avea 4 ore şi jumătate iniţial: producătorii americani s-au speriat şi au tăiat fără milă din peliculă, zdrobindu-i inima lui Leone, care era convins că publicul plătitor de bilete va îmbrăţişa producţia.

În schimb, criticii au desfiinţat-o şi sălile de cinema au rămas goale: filmul a avut încasări de nici măcar 6 milioane de dolari în SUA!