.
Nollywood a ajuns la o cifră anuală de afaceri estimată între 250 şi 500 de milioane de dolari, ceea ce este destul de puţin, dacă luăm în considerare faptul că lansează aproape 200 de filme pe lună.
Industria cinematografică din Nigeria a luat amploare după lansarea filmului „Living in Bondage” (1992). Se spune că, la acea vreme, producătorul Kenneth Nnebue tocmai importase prea multe casete video, pe care dorea să înregistreze noul film în scopul comercializării. Stocul s-a epuizat, iar succesul peliculei i-a inspirat pe alţii să-i urmeze exemplul.
La început, casetele video cu filme au ajuns în casele din Nigeria prin diverse metode de distribuţie, iar acum peliculele nigeriene sunt răspândite într-un timp record pe tot teritoriul Africii, precum şi în alte părţi ale lumii.
.
Filme noi cu orice preţ
Cele mai multe filme nigeriene nu sunt realizate în studiouri. În schimb, producătorii filmează direct în hoteluri, birouri şi case închiriate.
Regizorii au adoptat noile tehnnologii imediat ce au aflat de existenţa lor. Camerele HD au luat locul aparatelor digitale, care mai înainte au surclasat camerele VHS, iar editarea imaginilor se face în prezent cu ajutorul calculatoarelor.
Filmele rulează rar în cinematografe şi sunt vândute direct pe DVD, fiecare titlu nou ajungând pe această cale în aproximativ 50.000 de locuinţe din Nigeria. Valoarea medie a unei copii este de doi dolari, ceea ce înseamnă că nigerienii şi le pot permite, iar producătorii îşi primesc partea.
Costul realizării unei pelicule este de 17.000-23.000 de dolari, filmările fiind realizate în decursul unei săptămâni.
În ultimii ani, filmele produse în Nigeria au depăşit graniţele Africii, acest fapt datorându-se regizorilor nigerieni, care s-au înscris cu producţiile proprii la festivalurile internaţionale.
Filmele de la Nollywood aduc în discuţie problemele morale cu care se confruntă africanii moderni. Unele promoveaza creştinismul şi islamismul, în timp ce altele prezintă problemele care rezultă din diversitatea religioasă.