Homepage / Vedete româneşti

Monica Ghiurco schimbă prefixul chiar de Sfântul Andrei. „De ziua mea, care e una specială anul acesta, îmi doresc să…”. EXCLUSIV

de Cătălina Matei, 30 noiembrie 2023, 08:20

Cu o carieră de peste 20 de ani în Televiziunea Română, Monica Ghiurco va avea parte de o aniversare specială. Pe 30 noiembrie, chiar de Sfântul Andrei, jurnalista care prezintă emisiunea „Educația la putere” de la TVR 2 va împlini 50 de ani.

Un punct de reper în Televiziunea Română, Monica Ghiurco își va sărbători ziua de naștere pe 30 noiembrie, chiar de Sfântul Andrei. O zi cu atât mai specială cu cât jurnalista schimbă și prefixul, mai precis va împlini 50 de ani. Ce va face de ziua ei? Și care sunt cele mai importante momente din cariera sa de peste 20 de ani în televiziune? Dar și care sunt micile răsfățuri dincolo de studioul de filmare?

Aflăm din cele ce urmează chiar de la cea care este prezentă acum în grila TVR 2 cu emisiunea „Educația la putere”.

Încă puțin și schimbi prefixul. La mulți ani, în avans! Ce îți dorești cel mai tare de ziua ta?

Mulțumesc pentru urare! De ziua mea, care e una specială anul acesta, îmi doresc să pot face mai mult bine și să mă bucur de prietenia celor din jur. Să-mi pot continua proiectele și să am răgazul să mă gândesc deja la următoarele. Și, evident, să fiu sănătoasă, împreună cu toți ai mei, restul se rezolvă!…

Care a fost cel mai neașteptat cadou pe care l-ai primit până acum?

Călătoriile au fost întotdeauna preferatele mele și am văzut multe locuri minunate din lume, dar nu am cum să uit vacanța-surpriză din Creta, pentru că, iată, după mulți ani, constat că inelul de logodnă pe care l-am primit atunci rămâne cadoul cel mai neașteptat, dar și cel mai drag în plan lumesc… Însă darul primordial, esențial pentru ceea ce sunt și pentru devenirea mea, pe care l-am primit de la Dumnezeu, este faptul că m-am născut de Sfântul Andrei, în 30 noiembrie, o zi de foarte mare sărbătoare pentru noi, românii.

De când ai intrat în televiziune și până acum care au fost cele mai mari schimbări prin care ai trecut? Profesional și personal, deopotrivă…

Primul mare hop a fost mutarea la București, în vara lui 2000 și angajarea prin concurs la o televiziune comercială, la stația centrală, unde am ajuns colegă cu vedete pe care le admiram de pe ecran și le consideram un reper profesional pe care nu visam să-l egalez. Dar iată că visele pot deveni realitate.

O altă schimbare majoră a fost mutarea la TVR în 2002, tot prin concurs național, într-o instituție-simbol pe care am ajuns s-o iubesc într-o așa măsură încât am simțit nevoia să mă lupt pentru ca ea să supraviețuiască la anvergura ce i se cuvine, iar eu și colegii mei să ne putem demonstra profesionalismul. Așa că în 2016, într-un moment crucial pentru destinul televiziunii, am făcut pasul dinspre jurnalist spre reprezentant al salariaților în Consiliul de Administrație al SRTv și am fost votată de ei pentru două mandate succesive ce au totalizat 5 ani. Acest pas mi-a adus și cea mai mare provocare profesională și personală de până acum. Mă refer la momentul în care am fost propusă și susținută de majoritatea membrilor Consiliului de Administrație pentru funcția de președinte, însă votul impus de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu propriilor parlamentari, în ședința de plen pentru validarea în funcție, mi-a fost potrivnic. A fost o probă de foc pentru mine. Cei doi lideri politici, extrem de puternici atunci, își doreau pe altcineva în fruntea TVR și au ignorat cu bună știință (și chiar cu ranchiună) alegerea făcută în mod repetat de Consiliul de Administrație în conformitate cu legea. Știam că nu se vor lăsa învinși și faptul că stăruim în alegerea făcută mă va costa ulterior în mod direct, ceea ce s-a și întâmplat, dar pentru mine nu a existat altă opțiune decât să lupt până la capăt și chiar sunt mândră de asta. Au mai avut ocazii de felul acesta, cea mai recentă fiind cea oferită de Ludovic Orban care nu a fost departe de exemplul celor de dinaintea lui. Și asta mi-a folosit. Cum s-ar spune, nu ești un jurnalist complet până ce nu experimentezi ”democrația” pe propria-ți piele, chiar dacă joci doar rolul unei mici hârtii de turnesol pentru corectitudinea marilor ”oameni de stat”. Cred că fiecare experiență de acest fel e foarte bună, pentru că îți consolidează principiile și caracterul.

Sigur că, din punctul de vedere al emisiunilor pe care le-am realizat, satisfacția profesională cea mai mare pe care o am e dată de succesul seriei ”Moștenirea clandestină”, un documentar istoric ce are deja 21 de episoade și este premiat de APTR și UCIN. Iar cea mai mare mulțumire sunt reacțiile ce vin din partea oamenilor care mă urmăresc și au încredere în mine. Și mulți încă își amintesc de marea finală electorală din 2004, de la prezidențiale, când alături de Marian Voicu și Corina Dobre, moderatorii dezbaterii, blonda din platoul TVR eram eu. Sau de seara zilei de 30 noiembrie 2008, chiar de ziua mea, în campania pentru alegerile parlamentare, când am moderat marea confruntare electorală finală dintre PSD, PD și PNL. Ce vremuri!…

Și dacă tot vorbim despre retrospective, cine sunt persoanele care ți-au marcat cel mai tare cariera?

Am fost în mare măsură autodidact în foarte multe situații. Nu mi-a fost ușor să schimb job-uri, dar am experimentat, am învățat de la oameni fabuloși, m-am inspirat de la unii, i-am ratat pe alții de la care mi-ar fi plăcut să învăț. Cert este că le sunt extrem de recunoscătoare tuturor, dar nu pot spune despre cineva anume că mi-a marcat cariera. Poate doar la modul negativ, în anumite momente, însă am reusit să întorc situația în favoarea mea și am progresat, cred că despre asta e vorba când ne referim la succes, la unul solid, de durată. Nu la ”succesul” facil, dobândit peste noapte, de la protectori. Iar atunci când ai succes luptând împotriva curentului și nefiind dator nimănui se cheamă că ai făcut alegerea corectă și meritul este al tău.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 9

„Cultura și educația nu vând”

„Educația la putere”, emisiunea pe care o realizezi în acest moment la TVR 2. Care sunt provocările formatului pentru tine?

Provocările sunt imense. O dezbatere despre educație, un domeniu care are nevoie urgentă de soluții profunde, sistemice, de fapte și nu de vorbe, are tocmai aceasta limitare. Nu mă pot aștepta la mare audiență pentru că este și greu de urmărit o dezbatere zilnică, iar subiectul ”educație” nu e atractiv și nu e pentru oricine. Cultura și educația nu vând. Nu sunt divertisment, nu atrag. Dar eu cred că suntem datori să ne punem problema ce fel de societate construim, ce oameni formăm, încotro se îndreaptă lumea și cum putem ține pasul cu ea?

Și pentru că suntem abia la începutul implementării unor schimbări legiferate de aleșii noștri și efectele nu se pot încă evalua, tot ce facem noi este să atragem atenția asupra lucrurilor care nu mai pot continua așa. Eu asta îmi propun, să vă prezint oameni educați, care vin cu soluții la urgențe ce nu mai comportă amânare. Și încet, încet să învingem resemnarea în fața mediocrității și să schimbăm mentalități.

Dincolo de perspectiva jurnalistică, ai și experiență la catedră: ai fost asistentă universitară. Care sunt amintrile tale de atunci? Și în ce măsura experiența din trecut te ajută acum, în prezent?

A fost o perioadă foarte frumoasă de care îmi amintesc cu mare plăcere, în ciuda dificultăților de ordin financiar pe care le aveam ca debutant în profesie. Eram tânără și entuziastă. Acum nu mai sunt chiar tânără, dar mi-am păstrat, sper, cutezanța de atunci. Am întâlnit după mulți ani foști studenți, peste tot, chiar și la Bruxelles la Comisia Europeană, deja afirmați în plan profesional, care își aminteau de discuțiile noastre de la seminarii. Unii chiar mi-au spus: „Mi-ați schimbat viața.” Și mă bucur din suflet de fiecare dată când mi se întâmplă asta. Și nu e niciodată timpul pierdut pentru întoarcerea la catedră dacă simți că acolo ești util.

Un pic de răsfăț și tradiții de Crăciun

Ce alte producții TV te țin în fața micului ecran?

Evident, știrile. Apoi documentarele și talent show-urile, cele de anvergură.

Și ce anume te relaxează cel mai tare?

O muzică bună, o carte, un film sau o călătorie. Depinde de conjunctură. Îmi aduc aminte că în vacanțele școlare mă relaxam rezolvând probleme de matematică.

Cât de ușor sau greu ieși din zona ta de confort?

Pentru mine asta se întâmplă cam permanent pentru că îmi plac provocările, îmi place acțiunea. Și nu mi-e deloc greu.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 4 / 9

Se apropie și sfârșitul anului… Ce planuri ți-ai făcut de Sărbători?

De regulă, de Sărbători familia e pe primul loc. Îmi doresc să ajungem cu toții într-un loc cu zăpadă multă, un brad minunat și foc cu lemne. Și să ascultăm colinde. Nu-mi pot imagina altfel Crăciunul.

Și care sunt tradițiile pe care le respecți cu sfințenie?

Pentru mine, tradiția înseamnă să fii crescut cu credință în Dumnezeu. Și să nu te abați de la drumul drept (de la ortodoxie în cazul meu), indiferent cât de mari sunt tentațiile sau încercările. Marile sărbători creștine sunt respectate cu sfințenie de toți ai mei, cu tot ce includ: postul (după puterile fiecăruia, și nu ca modă sau cură de slăbire așa cum o fac mulți și eu detest asta) și mersul la Biserică, prepararea bucatelor tradiționale și obiceiuri precum colindatul. Pentru că e în firea noastră. Fără tradiție nu mai suntem noi, suntem fără identitate.

Foto: TVR; Facebook

Citește și: