Urmareste-ne pe
TV Mania

Tot ce merită să știi despre televiziune

Mondialul văzut de Emil Grădinescu

24 June 2010

Pentru prima oară în foarte mulţi ani, vocea lui Grădinescu nu ne va fi „ghid' în timpul Cupei Mondiale. Jurnalistul a părăsit TVR 1 pentru GSP TV acum doi ani, dar chiar şi ca simplu telespectator la această ediţie, e greu să găseşti un om mai avizat.

Este primul an în care comentatorul Emil Grădinescu nu merge la Mondial.

Primul Mondial văzut de acasă

E prima Cupă Mondială la care nu merg, de când sunt în televiziune. Nu e prea bine, sunt nişte nostalgii, nişte regrete. Nu pot să fiu ipocrit şi să zic că n-am nici un regret. Îmi pare rău, dar asta e, nu poţi să le ai în viaţă pe toate.

Absenţa României costă la public

E o influenţă cuantificabilă, probabil că audienţele ar fi fost cu 25% mai mari. Pentru cunoscători, cei care iubesc fotbalul, e un eveniment de mare importanţă, care nu poate fi ratat. Dar poate că multe persoane de sex feminin s-ar fi uitat dacă era România…

Echipa de suflet

Eu ţin cu Anglia, iar Spania e aşa, de rezervă. Ţin cu Anglia de mult, în admiraţia culturii lor şi a spiritului englezesc, mai ales în sport. Mi-aduc aminte că în 66, când au câştigat Cupa Mondială, aveam 7 ani şi aveam o bucurie de-asta instinctivă. Începusem deja să desluşesc şi să-mi placă limba lor, eram la faza la care mă întrebam de ce toate cuvintele încep cu „the' şi ce-o fi însemnând cuvântul. E o simpatie. Sunt între favorite, dar nu cred că o să câştige. Le lipsesc multe lucruri, apărarea pare fragilă, după accidentarea lui Ferdinand, (foto, fundaşul lui Manchester United, n.r.) şi au trei portari care în Anglia… stârnesc zâmbete. N-ai nici o garanţie cu ei. Spania am văzut-o şi aseară, cu Polonia (6-0 pe 8 iunie, n.r.). Spania te calcă pe cap, dacă te prinde. Însă, în general, din cât am observat în anii ăştia mulţi, echipele care sparg avioane în pregătiri clachează la turneul final. Aşa că tot nemţii ajung în finală! (râde)

Favorită/favorite

Nu are nici o influenţă judecata obiectivă. Succesul la un Mondial e un cumul de factori care n-are nicio legătură cu obiectivititatea, ci cu valoarea intrinsecă a echipei. Cum a zis şi Radu Cosaşu, „fotbalul e un joc de noroc'. Un smoc de iarbă îţi poate devia mingea cu 3 milimetri. Asta e diferenţa între locul 1 şi locul 8, între sublim şi nimic. E greu de prevăzut şi din acest motiv prosperă casele de pariuri. Asta e sursa de profit – nu se ştie niciodată. Poate că o să văd iar o finală Italia – Germania, finală din aia puchinoasă! (râde) Bineînţeles, când se întâlnesc două echipe de valori mult diferite, nu mai are nicio legătură smocul de iarbă.

Pe mâna lui Rooney

Ar trebui să spargă nişte baremuri şi nişte tipare un Lionel Messi, un Cristiano Ronaldo, un Wayne Rooney. Eu în Rooney am cea mai mare încredere, numai să n-aibă probleme. Cu Messi, la naţională, nici nu ştiu cum o să-l pună Maradona. S-ar putea să fie un eşec. Nu ştiu exact care sunt ideile lui Maradona, e un pic excesiv şi năbădăios în concepţiile lui fotbalistice.

Africa, pe cai mari

Au şanse să ajungă departe Coasta de Fildeş, Nigeria, Camerun, chiar şi Ghana. Dar şi ăştia sunt atât de imprevizibili, încât nu poţi merge la sigur cu ei. Acum patru ani Ghana a mers foarte bine, până la urmă i-a scos Brazilia cu 3-0, dar mai cu arbitrii… Nu cred că vreuna poate să câştige însă.

Africa de Sud şi problemele de securitate

De multe ori apar tot felul de pronosticuri care mai de care mai spectaculoase şi mai incitante. Că o să fie aşa, că o să ni se întâmple asta. Am impresia că nu o să se întâmple nimic la nivel de ziarişti şi jucători, la nivelul celor acreditaţi. Culoarele de mişcare sunt bine păzite, incintele la fel. O să fie evenimente şi incidente printre suporteri, care nu au atâţia bodyguarzi. Dar asta se întâmplă la fiecare ediţie. Nu cred că o să se întrunească previziunile fataliste, cu ziarişti bătuţi, oameni de fotbal asasinaţi, furturi din hoteluri, şi aşa mai departe.

.

Ți-a plăcut acest articol? Dă-ne LIKE pe Facebook.

Articole similare