Octavian «Mistreţu’» Păscuţ, colegul lui Huidu şi Găinuşă de la „Cronica cârcotaşilor”, este regizor de montaj la mai multe televiziuni, ajungând să lucreze cu oameni care sunt ironizaţi adesea la emisiune, cum ar fi Lucian Mândruţă.
Octavian «Mistreţu’» Păscuţ, colegul lui Huidu şi Găinuşă de la „Cronica cârcotaşilor”, este regizor de montaj la mai multe televiziuni, ajungând să lucreze cu oameni care sunt ironizaţi adesea la emisiune, cum ar fi Lucian Mândruţă.
Mistreţu’ e la fel de jovial ca personajele pe care le aduce la viaţă pe micile ecrane. Ne-am întâlnit în studiourile Prima, iar interviul l-am realizat într-o cameră în care am înţeles că se costumează animatoarele. Mi-a povestit despre munca lui ca regizor de montaj, începuturile sale la emisiunea de la Prima şi pasiunea sa pentru fotografie.
Iată câteva fotografii realizate de Mistreţu.
„TVmania”: Cum ai fost cooptat în echipa de la „Cronica cârcotaşilor”?
Octavian Păscuţ: N-am fost cooptat. Ne-am chinuit noi cu greu să-l cooptãm pe Şerban (Huidu, n.r.) şi uite că nici după zece ani n-am reuşit. Eram un post de televiziune liniştit, care producea emisiuni la locul lor. Şi, la un moment dat, a venit băiatul ăsta dus cu capul, care s-a impus cu emisiunea lui de 15 minute. Nu ştiu ce avea în cap la vremea respectivă, dar a reuşit să ne coopteze cu forţa pe toţi. L-am ajutat la început să-şi pună afacerea de 3 lei pe picioare şi uite că, până la urma, ni s-a urcat în cap. Aşa că noi eram deja aici, el ne-a găsit şi ne-a pus în funcţiune pe alte principii.
Şerban v-a propus ţie şi lui Puştiu` să treceţi de partea cealaltă a camerelor?
Nu. A fost o chestie relativ arbitrară. În sensul că el avea de făcut o emisiune şi i s-a dat o echipă. Întâmplător, eram singura echipă care făcea emisiuni la vremea respectivă. Ne-am apucat să lucrăm şi toate au venit de la sine. El avea nevoie de personaje şi noi eram prezenţi pe acolo. Am apărut în faţa camerelor deoarece cele mai bune glume erau în spatele lor, în discuţiile de preproducţie. Şi el s-a hotărât să le pună în faţa camerelor.
Cu ce te ocupai când a venit Şerban Huidu la Prima?
Eram director artistic la o firmă de producţie a Primei TV – Creative Vision – şi făceam şi regie de montaj, pregăteam emisiuni, cam de toate.
De cât timp erai la Prima?
La Prima eram de prin `97, de când a început emisia.
Am înţeles că ai lucrat şi încă lucrezi cu alte televiziuni…
În ultima vreme am preferat să lucrez ca freelancer, să renunţ la varianta de carte de muncă, pentru că am considerat că este mai avantajos şi, având în vedere că am tot felul de relaţii şi cunoştinţe în toate televiziunile şi firmele de producţie, am zis că n-ar trebui să-mi canalizez forţele doar către un singur post. Şi când apar lucrări, de preferat pe idei de formate, proiecte de emisiuni şi, mai ales, regie de montaj, mai colaborez şi cu alte televiziuni. Cred că doar cu TVR şi OTV n-am colaborat. Am lucrat la „Noră pentru mamă”, primul sezon, pentru Kanal D. Cu Naţional TV am tot colaborat vreo cinci ani pe diferite emisiuni. Acolo i-am cunoscut pe Răzvan şi Dani şi am plecat cu ei la Antena 1 ca şi firmă particulară, cum s-ar zice. Îi ajut la regia de montaj în fiecare dimineaţă. La Antena 1 mai fac „Pâine şi circ”, cu Lucian Mândruţă. Mai fac diferite transmisii speciale. De fiecare dată am preferat să nu-mi iau altceva, un proiect care nu mi se suprapună cu „Cronica cârcotaşilor”. La Prima TV, până în urmă cu vreo doi ani de zile, am contribuit la tot ce se făcea. Ultima oară când am făcut o emisiune ca regizor de montaj a fost la „Megastar”. Practic, până să înceapă emisiunea din platou, partea de preselecţii, care s-a filmat în ţară. Am mai lucrat la „Big Brother”, „Săptămâna nebună” şi o groază de alte emisiuni.
Ce făceai la „Noră pentru mamă”?
Am fost regizorul artistic al programului. De fapt, cei de la Sinevizyon veniserã în România complet rupţi de realitate. Dar aveau nevoie de o echipă completă. Şi în două săptămâni, împreună cu Roxana Alexandru, soţia lui Virgil Ianţu, am pus pe picioare toată echipa de producţie şi sistemul de lucru, practic uşor importat de la „Big Brother”, pentru că lucrasem şi acolo la realizarea emisiunii. Surprinzător pentru turci la acea vreme, care nu s-ar fi aşteptat sub nici o formă să reuşească aşa de repede.
A reprezentat vreodată un conflict de interese faptul că lucrezi pentru mai multe televiziuni?
Nu l-aş vedea ca pe un conflict de interese, pentru că se şi poartă ca diferite persoane din spatele camerelor să colaboreze cu mai multe posturi de televiziune ca regizori de montaj. În ceea ce priveşte apariţia pe sticlă, am preferat de fiecare dată să fie exclusiv la „Cronica cârcotaşilor”. Doar la Pro TV mi s-a solicitat o colaborare la un moment dat, pe un anumit tip de program, şi directorii de acolo, cu care am purtat discuţii, au vrut să renunţ la „Cronică”, să vin cu totul acolo. Ceea ce n-am putut să fac, pentru că e prima iubire şi nu avea rost.
Chiar vroiam să întreb ce oferte ai primit ca actor.
Pe partea asta de actorie am avut noroc să am nişte profesori buni în facultate, de la care am încercat să ciupesc cât mai mult. Practic, fiecare regizor e un soi de actor neîmplinit şi încearcă să cocheteze cu partea asta de actorie. E mult spus actorie, pentru că încercăm să facem nişte parodii şi, practic, transpunem pe sticlă discuţiile şi poantele exact în felul în care ne comportăm în fiecare zi. Nici nu avem pretenţia că interpretăm un rol. Doar punctăm nişte situaţii în care telespectatorii se regăsesc şi de care râd.
Care este personajul tău preferat dintre cele pe care le parodiezi?
Cel mai bine mă simt în pielea personajului Tuzgureanu, pe care Mişu (n.r. – Găinuşă) îl pune pe sticlă de fiecare dată când are posibilitatea. Îl joc şi la radio, la Kiss FM, unde am o pastilă despre trafic, în care informaţiile referitoare la radare sunt corecte. Restul e minciună şi bătaie de joc. Încerc să păstrez o anumită distanţă între a îmi bate joc de poliţişti şi a-i pune într-o lumină bună. Pentru că şi ei au părţile lor bune şi părţile lor proaste. Aşa că încerc să fiu la mijloc. Sunt şi poliţişti buni, oameni pe care i-am cunoscut, având în vedere că sunt agentul Tuzgureanu, şi sunt şi alţii căzuţi complet în cap, cu care nu se poate discuta.