Mircea Diaconu a murit la 74 de ani
Trupul neînsuflețit al actorului Mircea Diaconu va fi depus luni, între orele 12:00 și 16:00, la Teatrul Nottara, unde cei apropiați îi vor putea aduce un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica. Mircea Diaconu ar fi împlinit 75 de ani chiar în Ajunul Crăciunului.
Născut pe 24 decembrie 1949, în comuna Vlădești, județul Argeș, Mircea Diaconu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1971, potrivit Agerpres.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6
În 1972, a fost angajat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra, unde a activat până în 1982. În același an a devenit parte din echipa Teatrului Nottara. Pe lângă cariera artistică, s-a dedicat și activității didactice: între 1977 și 1978, a fost asistent la Actorie la IATC București, în clasa Olgăi Tudorache, iar în perioada 1991-1998 a predat cursuri de actorie de film la Academia de Teatru și Film București, în format de atelier. Din 1995, a ocupat funcția de profesor la UNATC.
Mircea Diaconu a avut o carieră impresionantă
Mircea Diaconu și-a făcut debutul pe scena Teatrului Bulandra în 1970, în piesa Harfa de iarbă, adaptată după Truman Capote. În anii următori, a strălucit în numeroase producții remarcabile, precum Revizorul de Gogol, regizat de Lucian Pintilie (1972), A 12-a noapte de Shakespeare, regizat de Liviu Ciulei (1973), Răceala de Marin Sorescu, în regia lui Dan Micu (1977), și Furtuna de Shakespeare, din nou sub bagheta lui Liviu Ciulei (1978).
La Teatrul Nottara, a continuat să demonstreze versatilitatea sa ca actor, atât în comedie, cât și în dramă. Printre spectacolele memorabile se numără Cum vă place de Shakespeare, regizat de Lucian Pintilie (1982), Pădurea de Ostrovski, în regia lui Constantin Marinescu (1983), Ultimul bal după Liviu Rebreanu, regizat de Dan Micu (1984), și Burghezul gentilom după Molière, regizat de Dan Micu (1988).
Diaconu a colaborat și cu alte teatre, precum Theatrum Mundi, unde a jucat în Teatrul descompus de Matei Vișniec, și Teatrul Național București, unde a apărut în Ghetou de Joshua Sobol, în regia lui Victor Ioan Frunză.
În 1990, Mircea Diaconu a devenit primul actor din România care a renunțat la statutul de angajat, alegând să devină liber profesionist.
Ca actor de film, a excelat atât în registrele dramatice, cât și în cele comice. Printre peliculele sale celebre se numără Nunta de piatră (regia Mircea Veroiu și Dan Pița, 1971), Actorul și sălbaticii (r. Manole Marcus, 1974), Mere roșii (r. Alexandru Tatos, 1976), Vânătoare de vulpi (r. Mircea Daneliuc, 1980), De ce trag clopotele, Mitică? (r. Lucian Pintilie, 1982), Asfalt tango (r. Nae Caranfil, 1996), Filantropica (r. Nae Caranfil, 2001), Legături bolnăvicioase (r. Tudor Giurgiu, 2004), Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (r. Cătălin Mitulescu, 2006), Ticăloșii (r. Șerban Marinescu, 2007), Tache (r. Igor Cobileanski, 2008) și multe altele.
În 2010, Mircea Diaconu a jucat în filmul Caravana Cinematografică, regizat de Titus Muntean, prezentat la Festivalul de Film Transilvania. De asemenea, a apărut în comedia Poker (2010), regizată de Sergiu Nicolaescu, alături de actori precum Horațiu Mălăele, Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu, Jean Constantin, Jojo (Cătălina Grama), Cristi Iacob și Mihai Bendeac.
Mircea Diaconu a fost implicat în politică
Mircea Diaconu a fost membru al Partidului Național Liberal între 2008 și 2014, fiind ales senator de Argeș la alegerile din 2008, de pe locul 3 în circumscripția în care a candidat. În martie 2010, la Congresul ordinar al PNL, a devenit vicepreședinte al partidului. În trecut, a fost desemnat membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) din partea Partidului Democrat. De asemenea, a avut legături politice cu Convenția Democratică, iar ulterior, alături de Varujan Vosganian, a intenționat să candideze la Primăria Capitalei în 1996.
Din 1 mai 2012, Diaconu a fost numit Ministru al Culturii. În calitate de director al Teatrului Nottara, funcție deținută simultan cu cea de senator și, ulterior, de ministru, Diaconu a intrat în conflict de interese, deoarece funcțiile politice i-ar fi permis să direcționeze subvenții publice către instituția pe care o conducea. Agenția Națională de Integritate (ANI) a identificat incompatibilitatea și a contestat mandatul său în instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat incompatibilitatea în 2012, iar Diaconu a fost nevoit să renunțe la funcția de ministru.
Sursă foto: Facebook
Citește și: