Mihai Morar: „Sunt vizibil exact atât cât trebuie”

Ai fost mai puţin vizibil după „X Factor”. Este intenţionată această „linişte”?

Scopul meu în viaţă nu e să fiu „vizibil”. Nu vreau să mă fac văzut cu orice preţ. În ţara asta în care tot omul vrea să fie văzut, cred că adevăratul sens al vieţii este să te faci auzit.

În rest, cred că acum sunt „vizibil” exact atât cât trebuie. Am avut perioade în care am fost „prea vizibil”, de luni până duminică eu eram pe ecran. Stop. Dacă am ceva de spus, sigur am unde să o fac. De luni până joi, la Antena 2. De luni până vineri, la Radio Zu. Şi 24 din 24 pe Facebook unde am pe conturile mele peste 300.000 de prieteni cu care pot să-mi împart ideile. Cred că „vedetele” din România au ajuns la o anumită autosuficienţă: sunt la TV, deci sunt peste tot. Noi, la Radio ZU, am ajuns la 2.000.000 de ascultători în România. Iar dacă radioul e o parte „nevăzută” nu înseamnă că nu există. Dimpotrivă, radioul e cam singurul mediu din România care şi-a păstrat magia.

Ce mai vor să vadă telespectatorii „Răi, da` buni” în perioada aceasta?

Cred că la Antena 2 am reuşit să păstrăm „ultimii mohicani”. Oamenii care vor să vadă la televizor şi emoţie… Pentru că la baza entertainment-ului stă emoţia. Eu sunt fericit că fac parte dintr-o echipă de „boieri” care încă îşi mai permit luxul să facă emisii cu multă încărcătură emoţională…

În afară de emisiunea de la Antena 2 şi matinalul Radio Zu, cu ce altceva te ocupi în prezent?

Echipa de la Radio este, practic, o mână de oameni, de aceea fiecare dintre noi munceşte „bini di tăt”. Ne spălăm singuri ceştile de cafea, ne facem singuri campaniile, concertele, campaniile publicitare. În rest, în perioada asta mă zbat cu mine să-mi ordonez programul astfel încât anul ăsta să pornesc un proiect online. Şi singurul motiv pentru care încă nu i-am dat drumul încă e faptul că mi-am dorit ca, în viaţa fetelor mele, eu să fiu primul bărbat care le scoate în oraş, le plimbă în parc, le duce cu metroul, tramvaiul şi le scoate la suc.

Colegul tău, Daniel Buzdugan, nu prea mai apare pe sticlă. Există şanse să se întoarcă în viitorul apropiat?

Cand ai fost „nebun” într-o superproducţie, aşa cum era „Divertis” până acum câţiva ani, e greu să faci pe „pionul” pe canapele.  Dar, repet, dacă nu se vede atât de des, nu înseamnă că nu există. În orice studiu de piaţă pe care l-am văzut în ultimii ani, Daniel Buzdugan este în top 3, atât ca notorietate, cât şi ca afinitate din partea publicului. Să fie mult peste majoritatea personajelor care apar zilnic la televizor, abia asta înseamnă că îţi faci meseria bine.

Ai mai ţinut legătura cu Andrei Leonte?

Între mine şi Andrei a fost de la început o relaţie de genul „Ce drag mi-e omul ăsta!”. Am trăit până la ultima sudoare emoţiile lui, nu ca jurat, ci din postura de prieten. Şi sunt mândru că atunci când are o piesă nouă, mă număr printre primele persoane la care cere o părere. Asta nu înseamnă că mereu i-am spus „Cât de tare e piesa asta!”. Pentru că asta n-ar mai fi fost prietenie.

Ce părere ai despre prestaţia fostului tău coleg, Tibi Scobiola, de la „Vocea României”?

Pe vremea când eram colegi, m-am rugat, cred, un an de zile de Tibi să cânte într-o seară, la „Răi, da’ buni”, unul din cele mai frumoase cântece populare ale românilor, „Ana zorile se varsă”. În seara când a făcut-o, acum vreo doi ani, plângea toată lumea, de la regizorul de emisie până la maică-mea, din faţa televizorului. Cameramanilor le tremurau mâinile pe cameră. Când l-am văzut la „Vocea României” cântând piesa asta populară, atunci când nimeni nu se aştepta la asta de la el, am zâmbit. M-am bucurat că am putut însemna ceva în evoluţia oamenilor alături de care am lucrat. Noi, fiecare, nu suntem un individ şi atât. Suntem suma oamenilor alături de care muncim, trăim, iubim şi zburăm.