De 12 ani încoace, Mihai Mărgineanu este nelipsit din distribuția serialului „Las Fierbiniți”, de la Pro TV. Și, la fel ca personajul său – Ardiles, dincolo de faptul că amândoi sunt miopi, s-a specializat în a fura… Nu televizoare ori găini de la consăteni, ci meserie de la colegii săi pe care, cel puțin pe unii dintre ei, i-a transportat și cu avionul…
Pilot cu acte-n regulă și licențiat pentru navigația cu velă, Mihai Mărgineanu circulă mai mult cu avionul, chiar dacă a avut parte și de o întârziere la filmările pentru „Las Fierbinți”, serial din a cărui distribuție face parte încă de la primele filmări. De altfel, artistul semnează și coloana sonoră a producției de la Pro TV, unde a deprins și tainele actoriei.
În același timp, pe Mihai Mărgineanu îl putem vedea în această perioadă și pe marile ecrane, în comedia „Retreat Vama Veche”, unde joacă rolul unui barman.
Dar aflăm mai multe chiar de la cel care îl interpretează pe Ardiles în serialul „Las Fierbinți”…
De 12 ani încoace, Ardiles este nelipsit din „Las Fierbinți”… nu cred că a ratat vreun sezon. Cât de mult ai evoluat tu jucând acest personaj de la primul episod și până acum?
Și Ardiles dar și eu am evoluat. Însă, între timp, tot încerc să le zic oamenilor care urlă la mine pe stradă: „Ardileeseee!!!” că nu suntem una și aceeași persoană. Că mie mi se spune altfel acasă ( Mărgi!), că eu am „liceul la bază”, că eu nu fur pentru că mi-e frică să nu mă prindă ăștia, că eu sunt mai frumușel (râde) și că, în realitate, nu am mersul ăla de nebun. Dar nu mă ascultă nimeni pe mine, tot în Ardiles au încredere și tocmai d-aia el dă țepe continuu în timp ce eu mă străduiesc să rămân cât de serios posibil.
Care este povestea numelui său? Dar a ochelarilor pe care îi poartă?
Numele – invenția domnului Brănescu (n.r. Mimi Brănescu, scenarist), evident, că are legătură cu celebrul fotbalist al anilor `70-80 pe când toți din generația aia erau porecliți Falcao, Geordao, Ardiles. Cu siguranță s-a inspirat din realitate. Ochelarii, în schimb, au legătură cu Dragoș (Buliga), regizorul și mintea limpede a filmului, care mi i-a spart înainte de clacheta primei secvențe, pentru că așa i s-a părut lui interesant. Sper că nu are nicio legătură cu faptul că toată copilăria și adolescența mea am fost nevoit, din jenă pentru tata care mi-a cumpărat zeci și sute de perechi de ochelari cu celebrele lentile de sticlă de la IOR care se spărgeau (pentru că erau de sticlă, deh), să port ochelari lipiți cu diverse, inclusiv cu scoci pentru că eram și sunt miop. Sunt miop din cauza lu’ Ceaușescu care ne oprea curentul zilnic și eu eram obligat să citesc la lumânare. Mă chinuie ochelarii și mă mai chinuie aceeași întrebare de fiecare dată: „Unde sunt ochelarii ăia?” .
Câte perechi de ochelari ai tu?
Pe lângă faptul că sunt un maniac al ochelarilor, am devenit , odată cu aviația, un maniac al soluției alternative, astfel că port la mine în permanență două perechi de ochelari și o pereche de lentile de contact, iar acasă am încă… nenumărate perechi de ochelari. De vedere. De soare, port o pereche de ochelari luați de la Ale Hop, un magazin cu de toate din Spania și Portugalia și care costă 9 euro per bucată. Au lentilă cu filtre și sunt perfecți în avion. Am depășit fără daune prostia și indolența de a plăti sute de euro pe o pereche de ochelari de soare doar ca să fiu apreciat de unii de care nu-mi pasă.
Și care au fost provocările la filmări de-a lungul timpului?
Nu înțeleg întrebarea, dar o să-ți răspund cum vreau eu. Nefiind antrenat într-o școală de actorie a trebuit să învăț actoria empiric. Provocările au fost de-a lungul timpului doar cu cei care au impresia că actoria este vreo rocket science și că a fi actor este cam același lucru cu a fi Dumnezeu. Dar având parte și noroc de echipa asta cu care am ajuns să ne știm și mirosurile naturale, pentru mine provocarea adevărată a fost și este să „fur meserie” cât mai mult de la fiecare. Și asta fac în continuare: învăț de la toți care ne trec pragul.
De curând, am jucat în productia filmului „Retreat Vama Veche” a lui Petre Nastase care tocmai s-a lansat în cinema, și mi-am crescut nivelul actoricesc alături de altă echipă. Și mi-a plăcut! Deși am un rol mic de tot în film, pentru că am luat cast-ul pe ultima sută de metri, mi-a plăcut mica mea partitură în film.
Ai ajuns și cu avionul tău la filmări? Sau te deplasezi cu el doar la concerte?
Sunt singurul din echipă care a întârziat o zi de filmare pentru că i s-a stricat avionul la Tulcea, trebuind să remediez problema acolo. Și s-a considerat că nici Al Pacino nu a avut motivul ăsta vreodată sa întârzie la vreo filmare. Altfel, mă deplasez cu avionul peste tot. Rar merg cu mașina pentru ca a început să-mi fie frică pe jos. Prefer pe sus, unde este mult mai sigur și oamenii respectă toate regulile de bun simț.
Bobonete și Rait au urcat în avionul pilotat de tine. Există și alți colegi care au făcut-o? Sau, din contră, care au zis că nu o vor face niciodată?
Bobo a fost de mai multe ori cu mine, dar povestea cea mai mișto cu ei a generat și o întârziere de-ale lor la un spectacol la Craiova. M-au rugat să-i duc până acolo cu avionul. În ziua cu pricina, uitându-mă pe prognoză, i-am rugat și eu să plecăm pe la 12.00 și nu pe la 15.00 cum intenționau ei. După negocierea dură cu Rait s-a ajuns la ora 14.00 (Rait vrea să petreacă cât mai mult timp cu familia și d-aia e greu la el cu minutele). Făcând un calcul scurt, mi-am dat seama că voi ateriza la limita frontului rece care venea peste Craiova și mi-am spus în gând că voi sta și eu la spectacolul lor și voi decola noaptea spre București, când furtuna va fi fost trecută. Am decolat de pe Băneasa, Rait și-a făcut cruci cu mana dreaptă de vreo trei sute de ori, am ieșit din zona de control și am intrat cu Informarea pe 129.4, am ajuns pe la Pitești în câteva minute după care Informarea m-a anunțat că la Craiova este linie de gren, a început furtuna și ca nu pot ateriza decât la Târgu Jiu. Așa că ne-am întors la Băneasa, iar ei au plecat pe jos înjurând de mama focului. N-au întârziat decât o oră!
Dar cu barca? De cât timp navighezi? Și pe unde ai ajuns până acum?
Navighez pe Marea Meditarană în fiecare an de când fiul meu avea 7 ani. Atunci am fost noi doi prima oară, ca băieții, pentru ca fii-mea era (prea) mică și iubita mea nu prea era pe atunci prietenă cu apele adânci. Am fost prima oară cu un velier de 45 de picioare în Insulele Saronice. Și am luat iremediabil virusul mării. Între timp m-am cuplat cu Pikasea și merg în fiecare an câte (minimum) șase săptămâni pe mare. Nu cobor de pe barcă decât la restaurant sau pe vreo plajă pustie. Acolo dorm, mănânc, cânt, citesc, beau și râd. Bărcile se închiriază în condiții de încredere de la proprietarii greci și relația a ajuns atât de strânsă încât de câțiva ani învăț limba greacă cu profesor.
Ultima ieșire pe anul asta va fi pe 2 noiembrie în marea Egee alături de peste 35 de veliere și catamarane într-o sesiune de antrenamente pentru skipperi, toate astea fiind păstorite de Pikasea lui Marius Clain și SetSail al lui Ovidiu Drugan.
Sunt licențiat pentru navigația cu velă și merg cât pot de mult pe vânt. Mi-am dus toți prietenii prin insule și n-aș mai putea petrece o vacanță în hotel fără sa fac psoriazis. Mi-a ieșit din cap ideea de a traversa Atlanticul după ce vara asta am fost nevoit să navighez noaptea ca să evit furtuna de a doua zi. M-am chinuit un pic, iar Andreei (n.r. soția lui Mihai) nu i-a plăcut deloc!
Ai pilotat în afara țării?
Bineînțeles! Dar este același zbor și în afara țării ca în țară numai ca toate comunicațiile se fac în engleza de aviație (engleza de aviație e un pic diferită de engleza „posh”).
Cu cine ți-ar plăcea să cânți, dar nu ai făcut-o până acum? Din diverse motive…
Cu David Gilmore aș vrea să cânt, iar motivele din pricina cărora n-am cântat până acum sunt lesne de înțeles. Însă am avut plăcerea să-l întâlnesc pe David Gilmore într-un restaurant din Insula Hydra – aceeași insulă în care se petrec evenimentele din cartea soției sale, Polly Samson, „Un teatru pentru visători”, în care sunt descrise lucruri la care a luat parte chiar și Leonard Cohen, un alt mare iubitor de Grecia. Pentru că urăsc sa fac poze și n-aș fi putut să-i cer „să fac o poză cu dumneavoastră”, fără să mă sinucid a doua zi, i-am urat în cea mai „posh english”: „Have a nice evening, Sir!”.
Copiii… îți calcă pe urme? Și dacă da… îi încurajezi?
Tudor, fii-miu dă BAC-ul vara viitoare și admiterea la facultate. El este elev la mate-info intensiv și … jur! … că n-am făcut lecții cu el niciodată de când a început școala. Știe el mai bine ce are de făcut. Vrea Politehnică – Automatică sau la Universitate, la Matematică-Informatică. El hotărăște, la fel cum tot el a hotărât cam tot ce a făcut până acum. Și a făcut o grămadă de lucruri mișto.
Alexandra este fata-născută-artista. Ea mai are de copilărit pentru că e clasa a 11-a și își permite să facă ce vrea mușchiul ei. Probabil că va fi un om foarte căutat la vremea ei pentru că „rupe pe atitudine” .
Și da, amândoi sunt piloți-studenți la Școala de Aviație „Tudor Greceanu” de la Tuzla (a doua mea casă!) și sunt în pragul de „ieșire la simpla comandă” pentru prima licență PPL în drum spre ATPL (airline transport pilot licence).
Cum se anunță toamna aceasta pentru tine în continuare?
Habar n-am! Probabil că o să-mi țin toate cântările pe care le am deja contractate și, probabil, că o să terminam filmările la „Las Fierbinți” prin noiembrie și, probabil, că o să merg și la câteva cântări ca invitat a lui Marius Mihalache cu tot cu Damian (Drăghici) și voi aștepta Crăciunul cu aceeași emoție ca în fiecare an, să văd ce îmi va aduce Moșul.
Foto: Pro TV; Instagram; Facebook