Prezentat în premieră mondială și aplaudat îndelung la Festivalul internațional de film de la Veneția, de unde s-a întors cu nu mai puțin de patru premii importante, extraordinarul film românesc „Anul Nou care n-a fost” a reunit o distribuție fabuloasă.
Unul dintre marile atuuri ale filmului „Anul Nou care n-a fost”, distribuția ne oferă interpretări individuale de excepție, dar și o rară conectare a tuturor talentelor și emoțiilor reunite aici. Actorii s-au implicat total în evocarea emoționantă a lumii pe care am trăit-o cu toții și s-au declarat încântați de modul în care i-a stimulat stilul de lucru al regizorului Bogdan Mureșanu.
Iată ce ne-a povestit apreciatul Mihai Călin despre rolul său din „Anul Nou care n-a fost”:
TV Mania: Ce v-a impresionat, în primul rând, la acest scenariu atât de special, care forează în spaimele, în viața românilor dinainte de 1989 și care surprinde perfect acel amestec pur românesc de ingeniozitate, disperare și umor?
Mihai Călin: Cel mai mult m-au impresionat veridicitatea și umorul.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră, la nivel emoțional, reamintirea condiției acelei vieți – de la programele de televiziune omagiale la casele friguroase, teamă, întuneric, ascultare a telefoanelor și întrerupere a gazelor – printre multe altele?
A însemnat o mare bucurie. 21 decembrie ’89 a fost cea mai fericită zi din viața mea, pentru că am scăpat de minciună, în primul rând, și am îmbrățișat libertatea. Acum mi-e bine când îmi amintesc de acele momente, e o confirmare pentru toată lumea că acum e mult, mult mai bine, indiferent de problemele pe care le avem, Slavă Domnului.
Care a fost cea mai mare provocare a rolului de aici? Ce detalii vi s-au părut esențiale pentru construcția personajului?
Am încercat să fiu puțin altfel decât sunt eu, puțin mai dezabuzat, mai resemnat, mai învins; oarecum detaliile stau în atitudine, în priviri, în perplexitatea născută din situațiile absurde ale acelei perioade.
Aveți vreun moment preferat din povestea pe care o interpretați? Dar din celelalte cuprinse în film?
Sunt multe momente preferate. Îmi place foarte mult o replică spusă de personajul jucat de Radu Gabriel și anume „Da, mă, să fure, mă, nu zice nimeni, dar nu de unde se vede!”. În fiecare poveste din cele șase sunt foarte multe momente superbe, cu care publicul sunt convins că va rămâne vreme îndelungată după ce va vedea filmul.
Cum ați colaborat cu regizorul Bogdan Mureșanu? Pentru că implicarea echipei pare neobișnuit de puternică, se transmite dincolo de poveste.
Am colaborat excelent! Bogdan a scris un scenariu foarte, foarte bun. Mai mult decât atât, la filmări a fost foarte tandru, aș spune, și sensibil, iar atmosfera generală a fost foarte relaxată.
Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, selecția la un festival cu imens prestigiu, precum cel de la Veneția?
O mare mândrie și o mare onoare.
Ce impact sperați să aibă filmul asupra publicului?
Evident că sper să-l vadă cât mai multă lume. Eu cred că e un film de familie, cred că îl pot vedea și adolescenți și adulți și seniori. Se poate merge cu toată familia, cu copii de la 12 ani în sus, și cred că asta va genera niște discuții foarte frumoase între membrii familiei, din toate generațiile.