Atunci când supereroii devin supercunoscuţi şi, implicit, superprofitabili, sunt luaţi în vizor şi de producători ce nu aparţin de Hollywood.
Atunci când supereroii devin supercunoscuţi şi, implicit, superprofitabili, sunt luaţi în vizor şi de producători ce nu aparţin de Hollywood.
Aceştia dispun de bugete considerabil mai mici decât ale ale producţiilor din care se inspiră şi îşi aduc propria contribuţie artistică la imaginea personajelor, cu rezultate, de cele mai multe ori, dezastruoase.
„Matrix” (1999) n-a scăpat de intervenţia kitschioasă a producătorilor de la Bollywood. În comedia „Awara Paagal Deewana” (2002), cunoscutul actor indian Akshay Kumar intră în pielea lui Neo (personajul interpretat înaintea sa de Keanu Reeves) şi joacă într-o scenă copiată cadru cu cadru din filmul regizat de fraţii Wachowski.
Dacă există o competiţie între regizorii indieni care vor să imite cât mai fidel producţiile de la Hollywood, aceasta a fost cu siguranţă câştigată de Vikram Bhatt. În afară de limba vorbită şi mustăţile stufoase ale actorilor, singura diferenţă notabilă pe care am mai sesizat-o este că Trinity lipseşte cu desăvârşire.
V-aţi gândit vreodată că imaginea de băiat bun a lui Superman este oarecum plictisitoare şi că supereroul ar fi fost cu mult mai interesant dacă interpreta numere muzicale în timp ce lupta împotriva crimei? În filmul indian „Dariya Dil” (1988), a cărui poveste este conturată în jurul unei evaziuni fiscale, justiţiarul de pe planeta Krypton face exact asta.
Unde mai pui că Lois Lane a fost înlocuită de un alter ego feminin al Omului-Păianjen. Neobişnuitul, dar talentatul cuplu de supereroi dansează şi cântă chiar şi în timp ce zboară, sfidând nu doar legea gravitaţiei, ci şi a penibilului şi bunului-gust.
https://www.youtube.com/watch?v=f5Pjo0WjBc
La mijlocul anilor `70, Marvel a căzut la înţelegere cu compania japoneză de producţie Toei, convenind ca, timp de patru ani, aceasta din urmă să folosească cum crede de cuviinţă de imaginea Omului-Păianjen. Astfel se face că, în serialul tv „Supaidāman”, motociclistul Takuya Yamashiro primeşte o brăţară magică de la un extraterestu. Omologul japonez al lui Peter Parker descoperă că poate să controleze un robot uriaş cu neobişnuitul accesoriu vestimentar şi îl foloseşte pentru a salva lumea.
Această capodoperă ar fi putut să cunoască succesul internaţional dacă bugetul pentru efecte speciale nu s-ar fi epuizat după primele cinci episoade, producătorii văzându-se nevoiţi să reediteze vechile imagini cu robotul numit Leopardon.