Mesajul din toiul nopții al lui David Popovici, după medalia de bronz cucerită la proba de 100 de metri liber, la Jocurile Olimpice de la Paris

În ultima sa întrecere la Paris, David Popovici a terminat cursa cu timpul de 47,49 de secunde, cu o sutime în spatele locului doi și tot o sutime în fața locului patru. Medalia de aur a ajuns la chinezul Pan Zhanle, care a stabilit un nou record mondial, cu 46,40 de secunde.

Aproape de ora 4 dimineața, David a scris pe rețelele sociale: „V-am simțit! Vă mulțumesc! România”.

Discursul manifest al lui David Popovici, după medalia de bronz de la Jocurile Olimpice de la Paris

La scurt timp după ce a terminat cursa de 100 de m liber, la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, David Popovici a oferit un interviu pentru TVR. Transcrierea, realizată de jurnalista Oana D. Botezatu, și postată de Facebook în cursul nopții de miercuri spre joi, este redată mai jos, integral:

„R: Vreau să îmi spui cât cântărește pentru tine medalia asta.

David: E foarte grea. Pentru mine, toată greutatea ei, și chiar este foarte grea, adică are jumătate de kilogram, simbolizează toate antrenamentele la care mi-aș fi dorit să lipsesc, dar nu am făcut-o; toate antrenamentele de după nopți pe care nu am putut să le dorm înainte de Jocurile Olimpice care urmau să fie în cinci luni; greutatea ei simbolizează toate sacrificiile pe care eu și apropiații mei (echipa, familia) le-am făcut ca să ajungem aici. O țin și o arăt, pentru că sunt foarte mândru de ea, pentru că știu ce e în spatele ei.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 8

R: Ce va însemna de acum Parisul pentru tine?

David: Parisul m-a tratat foarte frumos. Și chiar dacă mai mult am stat în hotel, la bazin, pe drumuri, la încălzire, la încălzirea pentru concurs și în probe, poate până când plec o să ajung și eu să văd Turnul Eiffel, flacăra olimpică, să mă bucur puțin, să am puțin timp să sărbătoresc reușitele pe care le-am avut.

R: Foarte mulți români în tribune. Realizezi câți români s-au uitat la tine, te iubesc, ești un exemplu pentru ei.

David: Măi, și eu îi iubesc pe ei, adică pe bune, serios. Într-adevăr, foarte mulți români, extrem de multe steaguri cu România, mi-am auzit numele de peste tot din tribune; dar sunt conștient că acasă, în fața televizoarelor sau lipiți de telefoane, au fost și mai mulți români; și chiar dacă nu ați fost aici, la 50 de m de mine, v-am simțit și vă mulțumesc pentru toată susținerea.

Sper să fac într-adevăr o diferență, oricât de greu va fi, nu în înotul românesc, ci în sportul românesc. Pentru că sportul este poate cel mai bun ambasador al țării.

Îmi doresc să fac lucruri mari; chiar dacă lucrurile merg un pic mai greu la noi, o să fac tot posibilul. Pentru că e și asta o misiune un pic mai importantă decât să înoți două lungi de bazin sau patru lungimi de bazin.

R: În raport cu ce condiții avem, tu ești un miracol, David.

David: N-aș spune un miracol, însă în condițiile în care i-am întrecut pe britanici, pe americani, la 200 m, pe australieni, pe toate aceste nații care au condiții infinit mai bune decât ale noastre, au bazine să-și pună și în cap, au toată infrastructura de care au nevoie, au absolut orice, centre de pregătire peste centre de pregătire, în condițiile astea…

Eu mă antrenez la Lia Manoliu, în același bazin în care am și învățat să înot, la 4 ani – de asta sunt așa bronzat cu urmele de ochelari, pentru că înot în aer liber. Iar în timpul iernii, de exemplu, pentru că tot vorbeam de condiții, pentru că bazinul din interior de foarte mult timp se promite că se va face ceva, dar nu se începe niciodată nimic, când e frig afară, deci, noi ne antrenăm într-un balon. Un balon unde dacă o persoană care nu e obișnuită intră – și stă 3 minute -, simte că se sufocă. Ei, în condițiile alea ne antrenăm noi. Dar uite că se poate. Suntem puțini, într-adevăr, cei care excelăm cu adevărat în România. Însă, cu condițiile pe care le avem, facem ce putem.

R: Un aur și un bronz – nu e rău pentru un băiat din Pantelimon, așa cum spui tu.

David: Păi asta sunt. Am crescut în Parcul Morarilor, am crescut la Piața Miniș, la capătul lui 14 (tramvaiului), acolo a stat bunica mea mulți ani. Cum am mai spus eu: oamenii obișnuiți pot face lucruri extraordinare.

Ai menționat mai devreme cum că acum, dacă am spus despre condițiile în care ne antrenăm, poate se va schimba ceva. Nu se va schimba ceva doar dacă vorbim despre asta; trebuie să se facă presiune, să le fie adus la cunoștință tuturor oamenilor care se ocupă cu așa ceva, trebuie să ne punem pe treabă, pentru că avem un campion olimpic din an, în Paște. Mă bucur că am reușit să fiu eu, asta am făcut-o pentru mine, însă mi-ar plăcea să avem din ce în ce mai multe medalii, mi-ar plăcea să fim mai mult de 3 oameni calificați la Jocurile Olimpice pentru înot.

Avem o delegație destul de mare (la JO – n.r.), însă dacă te uiți la alte țări care au la fel sau chiar mai puțini locuitori decât noi, au delegații cu număr triplu, cvadruplu. Pentru că se investește mai mult în sport, sportul e considerat mai important. Pentru o Românie educată, sănătoasă, trebuie să investim mai mult în sport.

Ăsta e un mesaj către toți politicienii care vorbesc despre asta. Trebuie să facem ceva. Vedeți toate reacțiile oamenilor obișnuiți care se uită la televizor, toate reacțiile oamenilor din funcții înalte – toată lumea e fericită, toată lumea se bucură. Dar hai să ne bucurăm mai des, hai să avem mai mulți campioni olimpici, mai mulți medaliați, mai mulți finaliști, mai mulți calificați.

R: Ce urmează pentru tine?

David: M-am gândit mult la ce o să mănânc în seara asta, numai că nici nu mi-e foame acum. Adică sunt atât de bucuros și liniștit că s-a terminat, încât nici nu știu ce o să fac, nici nu mă gândesc. Vreau să vizitez Parisul, vreau să văd Turnul Eiffel, flacăra olimpică, cred că am spus și mai devreme asta, nu contează. Vreau pur și simplu să mă bucur de ceea ce am reușit, pentru că sunt foarte mândru. De mine și de toată lumea. Îi iubesc pe toți cei care m-au suținut și m-au ajutat.”.

Sursa foto: Hepta