Una dintre figurile remarcabile ale istoriei cinematografiei a fost Marlene Dietrich. Cunoscută pentru atitudinea sa distanțată și pentru aura ei de frumusețe glacială, actrița a trăit o viață personală tumultoasă care a lăsat o amprentă profundă asupra singurei sale fiice, Maria Riva.
Maria Riva a scris o carte în care a scos la iveală latura mai puțin cunoscută a vieții mamei sale, dezvăluind cum era aceasta în afara reflectoarelor și a scenei.
În paginile cărții, Maria descrie stresul și presiunea la care a fost supusă mama sa pentru a deveni o vedetă de cinema. Marlene făcea tot posibilul pentru a-și ascunde căldura și umanitatea, evitând cu orice preț să afișeze vreo urmă de prietenie, iar privirea ei aspră a devenit una dintre trăsăturile ei distinctive.
În paginile cărții, Maria Riva dezvăluie efectul pe care-l avea Marlene Dietrich asupra celor care o întâlneau.
„Mama se asemăna cu o figură regală. Atunci când vorbea, oamenii ascultau. Atunci când se mişca, oamenii o priveau fascinaţi. Nu a stat niciodată la o coadă în magazin, nici măcar nu i se verifica paşaportul. Adesea era uimită de urâţenia şi banalitatea oamenilor care o înconjurau”, povestea Maria Riva.
Actriţa nu a încetat să afișeze același aer de superioritate nici măcar în fața fiicei sale. Maria Riva consideră că întreaga copilărie i-a fost dominată de un sentiment de teamă față de cea în a cărei brațe ar fi trebuit să-și găsească alinarea.
„Eu am fost produsul ei. Am fost ca o foaie albă de hârtie pe care s-a tipărit doar ce spunea Dietrich, doar ce gândea Dietrich. Eram creaţia ei, îi aparţineam, aşa că-mi vorbea de parcă îşi vorbea ei însăşi“, scrie Maria Riva.
Actrița era impetuoasă și avea un spirit artistic pronunțat. Ea s-a deplasat de una singură, fără vreo recomandare, la Academia de Arte condusă de Max Reinhardt, afirmându-i cu hotărâre că-și dorea să atingă celebritatea în industria cinematografică.
Îi plăcea să-și evidențieze picioarele lungi în spectacolele de cabaret pe care le susținea. Mai presus de orice, se simțea atrasă de îmbrăcămintea fastuoasă, care contrasta puternic cu austeritatea vremurilor din timpul războiului.
Oriunde mergea, Marlene iubea să întoarcă capetele celor din jur și să creeze controversă. Dorința de a se face afirmată și capacitatea de a călca pe cadavre pentru a ajunge unde visa au fost cele două ingrediente care, de altfel, au ghidat întreaga existență a actriței.
După succesul filmului „The Blue Angel,” Marlene a făcut trecerea la Hollywood și, câțiva ani mai târziu, a devenit cetățean american. Visul american nu i-a adus fericirea. În schimb a adâncit-o în patima alcoolului, iar la decăderea ei a contribuit considerabil și pasiunea pe care o avea pentru licorile bahice.
Începând cu anul 1953, cariera lui Dietrich a început să intre pe o pantă descendentă, iar starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid. După spectacole, ea a dezvoltat un obicei de a fuma excesiv și de a consuma cantități imense de alcool, adesea în combinație cu pastile antidepresive și anxiolitice.
Într-un timp scurt, actrița care atrăgea admirația publicului s-a transformat într-o prezență respingătoare, emanând un miros puternic de alcool oriunde mergea, conform mărturisirilor fiicei sale. Marlene s-a stins din viață în 1992, la vârsta de 90 de ani, uitată de cei care au admirat-o cândva și detestată de propria fiică.
Sursă foto: Profimedia