După un prim sezon plin de situații tensionate, lucrurile se complică și mai tare în povestea serialului de la Pro TV, iar Marian Olteanu se bucură din plin de fiecare secvență filmată. Personajul său, David Pribeag alias Pavel Achim, este o super provocare pentru actorul în vârstă de 30 de ani, căruia i-ar plăcea să testeze și o altă „partitură”.
În serialul „Clanul” de la Pro TV, Marian Olteanu îl interpretează pe David Pribeag alias Pavel Achim, fratele de mult dispărut al personajului Tudor și adoptat de interlopul Bebe Măcelaru. Este implicat într-o relație cu Ilinca, interpretată de Mădălina Craiu, iar situația lor este un pic incertă, căci cei doi ar putea avea o legătură de sânge… Însă suspansul este unul dintre punctele forte ale scenariului, iar Marian garantează că cel de-al doilea sezon este mai intens decât primul. Mai multe detalii, imediat!
Sezonul 2 din „Clanul”… ai fost printre primii care l-au anunțat, l-ai așteptat cu nerăbdare. Ce se întâmplă cu personajul tău?
David suferă o schimbare de atitudine și, atunci, o să-l vedem în zona lui mai vulnerabilă, mai însingurat și adoptă, cred eu, un comportament mai agresiv.
Ce te-a surprins cel mai tare când ai citit scenariul pentru noul sezon?
Dinamica întregului sezon și cum se desfășoară acțiunea. Mi se pare că va fi de cel puțin două ori mai intens decât primul sezon.
Apropo de scenariu, ce alt personaj din „Clanul” ți-ar fi plăcut să interpretezi? Și de ce?
Pentru mine, mai bine de atât nu se putea, dar mi-ar fi plăcut foarte mult să-l interpretez pe Pelicanu. Și nu e doar personajul în sine, ci și felul în care l-a interpretat domnul Ivașcu m-a câștigat. Aș vrea să încerc pe viitor și zona asta mai comică. M-ar distra foarte tare.
Ce îți place cel mai mult la Mădălina, partenera ta din serialul de la Pro TV?
Profesionalismul ei pe care l-am observat și în producția „Ruxx”, și îndrăzneala ei, cum caută neîncetat o nuanță în plus a personajului pe care trebuie să-l facă.
Și cum ai caracteriza-o în 3 cuvinte?
Îndrăzneață, tăioasă, curajoasă.
Până unde ai putea merge de dragul actoriei? Crezi că ai limite?
E o întrebare la care mi-am răspuns, cumva, în momentul în care nu eram actor profesionist. Și am zis că nu aș muri pentru artă, nu mi-aș da viața. De dragul actoriei aș putea să merg până unde îmi spune instinctul, pentru că el mi-a dictat mare parte din viață până acum (ceea ce e și normal, pentru că, la vârsta mea, nu știu câtă înțelepciune poți avea). Cert este că nu aș renunța la viața de zi cu zi pentru artă, nu mă pot duce radical, dar mă pot duce foarte departe.
Dacă ai putea juca într-un film biografic despre un mare artist, care ar fi acela?
Chiar m-am gândit la chestia asta. Vorbeam cu mama la un moment dat, la un pahar de vin, și i-am zis cum ar fi să fac, cândva, un fel de viața lui Dan Spătaru.. ar fi interesant.
În ce alte proiecte ești implicat acum?
Momentan, nu sunt. Am intrat în câteva proiecte, în stadiul incipient, la Teatrul Mic, pentru a scoate noi premiere, dar nu le-am dus până la capăt pe toate pentru că programul de la „Clanul” nu prea îmi permite treaba asta. În viitorul apropiat, poate va fi un alt proiect unde se vor mula bine ambele programe.
Și care sunt lucrurile care te relaxează cel mai tare?
Lucrurile care mă relaxează cel mai tare, uit să le fac. Am descoperit muzica unor fete – Las Hermanas Caronni și piesele lor îmi dau o stare foarte bună.
Dar, dintre aspectele casnice, la ce nu te pricepi… deloc?
Mă pricep la toate, dar nu fac nimic. Știu să fac curat, știu să gătesc (nu orice, dar nici nu mor de foame). Dar deloc… uite, deși taică-miu, la bază, e frigotehnist, eu habar n-am să umblu la frigider.