Lucian Mândruţă a ajuns la al cincilea an de pedalat până la mare, în luna mai. Jurnalistul de la Antena 2 ne-a împărtăşit lecţiile învăţate până acum pe bicicletă.
Şi anul acesta mergi, de 1 Mai, la mare, pe bicicletă, în grup. De ce insişti să pedalezi 230 de kilometri şi nu stai şi tu, ca tot românul comod, la un grătar în pădure?
Pentru că nu vreau să plec cu grătarul de la pădure, pus pe mine sub formă de şunci. Pentru că îmi place la nebunie drumul ăsta încă de când îl faceam cu maşina şi cred că e aşa de frumos că merită să-l faci cu 20 de km/h, nu 100! Pentru că îmi place cum miroase iarba în luna mai şi două zile nu-mi ajung nici pe o nară! În fine, fac drumul ăsta ca să arăt oamenilor că nu suntem condamnaţi la o viaţă de sclavi ai maşinilor, că e plăcut să îţi iasă sufletul şi util să dai jos 2-3 kg, pe care le pierdem de obicei în astea două zile. Anul ăsta, însă, am plănuit excursia pe 15 mai, pentru că ne-am dat seama că e mai înţelept să evităm traficul de 1 Mai şi pentru că sperăm să nu mai tremurăm atâta pe drum. A fost o iarnă lungă şi parcă nu mai trece!
Faci asta din 2007 încoace. Care este regula de aur pe care ai învăţat-o în aceşti ani?
Sunt mai multe. Dacă eşti fumător, să te abţii două zile. Să rezişti tentaţiei de a-ti lua o bere la primul popas (ăla de la Petrom Urziceni). Să stai de vorbă cu colegii de marş, pentru că trece timpul mai uşor. Şi, dincolo de toate, să nu alergi ca disperatul. Două zile înseamnă multe dealuri. A, şi-am uitat cel mai important: nu efortul e cel mai greu lucru, ci frecarea cu şaua. După două zile, cel mai tare te doare fundul. Aşa că e bine să te antrenezi un pic!
Care este cel mai memorabil 1 Mai pe care l-ai petrecut înainte de Revoluţie?
Unul în care, după o conversatie destul de scurtă cu o domnişoară am remarcat un lucru ciudat pe geamul camerei noastre de hotel de la Cap Aurora: o lumină. Una care creştea încet, minut cu minut. Ne-am aşezat să ne uităm, uimiţi de fenomenul ăsta neobişnuit, până când, de undeva din mare, a apărut o dungă portocalie intensă, cam ca un OZN uriaş care se pregăteşte să decoleze. Era soarele. Stăteam de vorbă de 10 ore! Tocilar, ce vreţi!