Maggie Smith, renumită pentru rolurile din seria „Harry Potter” și serialul „Downton Abbey”, a murit la vârsta de 89 de ani. Și-a făcut debutul ca actriță în 1952 și lucra încă șapte decenii mai târziu, trecând de la statutul de star aspirant la cel de legendă a cinematografiei. În ciuda laudelor și adorației nesfârșite din partea criticilor și a fanilor, actrița și-a păstrat întotdeauna o părere modestă despre sine. Iată o serie de detalii interesante despre viața ei personală, dar și despre lupta sa cu cancerul și cum a continuat să muncească în ciuda dificultăților.
Maggie Smith, o carieră excepțională și o actriță formidabilă
Maggie Smith, una dintre cele mai cunoscute actrițe britanice a cărei lungă carieră a variat de la rolul alături de Laurence Olivier în „Othello” pe scenă și pe ecran, la roluri în „Harry Potter” și „Downton Abbey”, a murit la vârsta de 89 de ani, după cum a anunțat familia ei pe 27 septembrie.
Maggie Smith s-a născut pe 28 decembrie 1934 și a avut o carieră impresionantă și expansivă, care include peste 60 de roluri în filme care i-au adus premii Oscar, Emmy și Globurile de Aur.
Maggie Smith și-a început cariera în teatru în anii 1950, evoluând pe scena Teatrului Oxford Playhouse, unde a captat atenția prin talentul său deosebit. În scurt timp, a început să joace și pe scena prestigiosului Teatru Național din Londra, unde a fost remarcată de regizori și critici.
În 1962, a debutat pe marele ecran în filmul „The V.I.P.s”, alături de Elizabeth Taylor și Richard Burton, dar a continuat să fie o prezență puternică pe scena teatrului, interpretând roluri în piese de Shakespeare și lucrând cu regizori de top ai vremii.
Anul 1969 i-a adus primul premiu Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul ei din filmul „The Prime of Miss Jean Brodie”, unde a interpretat o profesoară excentrică și carismatică. Pe lângă filmele de succes, Maggie Smith a cucerit și lumea televiziunii. Începând din 2010, a interpretat rolul Violet Crawley, contesa de Grantham, în celebrul serial britanic „Downton Abbey”. Interpretarea ei a fost adorată de fani și critici deopotrivă, aducându-i numeroase premii, inclusiv trei Premii Emmy.
Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale sale pentru generațiile mai tinere este cel al profesoarei Minerva McGonagall din seria „Harry Potter”. Între 2001 și 2011, Smith a apărut în toate cele opt filme din franciză, oferind o interpretare memorabilă și inspirată a unei vrăjitoare de o înțelepciune și autoritate impresionante.
De-a lungul vieții, Maggie Smith a fost onorată cu numeroase distincții pentru contribuția ei remarcabilă la artele teatrale și cinematografice. În 1990, i-a fost acordat titlul de Dame Commander of the Order of the British Empire (DBE) pentru servicii aduse artei dramatice. În 2014, a primit și Companion of Honour, una dintre cele mai înalte distincții civile din Marea Britanie.
Maggie Smith, dincolo de ecran
Maggie Smith a fost cunoscută nu doar pentru cariera ei impresionantă, ci și pentru viața personală marcată de relații și lupte personale discrete. Deși era o persoană extrem de privată, câteva aspecte ale vieții sale personale sunt bine cunoscute.
Maggie Smith a fost căsătorită de două ori. Prima ei căsătorie a fost cu actorul Robert Stephens, în 1967, cu care a avut doi fii, Toby Stephens și Chris Larkin, ambii actori cunoscuți. Căsătoria lor s-a încheiat cu un divorț în 1975. Smith s-a recăsătorit în 1975 cu scenaristul Beverley Cross, cu care a rămas până la moartea acestuia în 1998.
Robert Stephens și Maggie Smith, pe platoul de filmare al filmului „The Prime Of Miss Jean Brodie”, din 1969
De-a lungul vieții, Maggie Smith a fost o persoană extrem de retrasă, preferând să evite lumina reflectoarelor în afara carierei sale profesionale. A locuit mare parte din viața ei în Marea Britanie, unde și-a construit un cerc restrâns de prieteni apropiați, preferând un stil de viață simplu și privat. Deși viața sa personală a fost relativ discretă, iubirea pentru familie și devotamentul față de carieră au fost două constante în existența ei.
Maggie Smith și lupta cu cancerul
Maggie Smith a fost diagnosticată cu cancer de sân în 2007, în timpul filmărilor pentru Harry Potter and the Half-Blood Prince. În ciuda dificultăților, ea a continuat să lucreze, dând dovadă de o determinare incredibilă. În acel moment, Maggie Smith avea deja peste 70 de ani și se confrunta cu efectele chimioterapiei.
Smith a declarat într-un interviu că a fost o perioadă extrem de dificilă, mai ales că a trebuit să se prezinte pe platourile de filmare în timp ce era încă bolnavă și slăbită din cauza tratamentului. Cu toate acestea, a continuat să joace rolul profesoarei Minerva McGonagall în seria Harry Potter, refuzând să lase boala să-i stea în cale. De asemenea, ea a menționat că simțea că nu mai avea „energie să facă față unui rol” la acel moment, dar a reușit să se recupereze complet după tratamente.
Maggie a fost deschisă cu privire la luptele sale cu boala. Ea a declarat că chimioterapia a fost o experiență „hidoasă”, susținând că a făcut-o „să se simtă mult mai rău” decât boala în sine. „Obișnuiam să merg singură la tratament, iar aproape toată lumea era cu cineva”, povestea ea. „Nu mi-ar fi plăcut asta. De ce ai vrea să faci pe cineva să stea în acele locuri?”
Diagnosticul a venit după ce Maggie a descoperit un nodul la sân. Ea a spus că tratamentul s-a desfășurat atât de repede încât nu a avut „timp să se gândească la nimic”.
Maggie a fost diagnosticată și cu boala Graves, o tulburare autoimună care poate duce uneori la complicații grave, inclusiv insuficiență cardiacă. La doar 33 de ani, în timp ce lucra la spectacolul de teatru „Lettice and Lovage”, actrița a început să aibă o serie de simptome neobișnuite, inclusiv ochi iritați și umflați, care i-au creat un aspect „înfricoșător”, potrivit themirror.com.
Potrivit Express, Maggie a declarat că această afecțiune, care a apărut după un incident de ciclism în urma căruia și-a rupt brațul, a făcut-o să se simtă ca într-o „ceață a disperării”. Ea a făcut radioterapie și chirurgie optică pentru această afecțiune, ținându-se departe de lumina reflectoarelor timp de un an întreg pentru a se recupera.
Aceste experiențe au făcut-o pe Maggie să își accepte mortalitatea. „Am fost ușurată să am vârsta aceea, pentru că oricum până acum simți că totul s-a terminat”, a spus ea cu curaj în 2009. „De aceea uram să văd tineri care primeau tratament [la Spitalul Royal Marsden din Londra]. Nu puteam suporta asta, nu mi se părea corect. Sinceră să fiu, te simți atât de îngrozitor încât nu te-ar deranja să mori de multe ori.”