Considerat de unii melodramă și de alții capodoperă, „Love Story” rămâne cea mai celebră iubire cinematografică modernă, răvășind planeta acum 53 de ani, la lansare.
Considerat de unii melodramă și de alții capodoperă, „Love Story” rămâne cea mai celebră iubire cinematografică modernă, răvășind planeta acum 53 de ani, la lansare.
Cu un Oscar (pentru coloana sonoră compusă de Francis Lai) și șase nominalizări primite în 1971, „Love Story” (1970) e azi un film-cult, supus însă, într-o jumătate de secol, deopotrivă criticilor dure și aprecierilor necondiționate.
Încă de la lansare (decembrie 1970 în SUA, din martie 1971 în restul lumii), filmul a câștigat o popularitate uriașă – o mulțime impresionantă de spectatori putea fredona tema lui muzicală sau putea cita replicile sale devenite antologice.
Erich Segal, absolvent de Harvard și profesor la prestigioasa universitate, a scris inițial scenariul filmului regizat de Arthur Hiller, iar abia apoi, din considerente comerciale, cartea omonimă, care respecta ad litteram scenariul și care a devenit rapid bestseller.
Inspirat de colegii săi de cameră de la Harvard, deveniți celebri (Tommy Lee Jones, care a și debutat în film și Al Gore, viitor vice-președinte al Americii), Segal a scris povestea de dragoste dintre Oliver Barrett, descendent al unei familii cu o avere uriașă și Jennifer Cavilleri, studentă săracă, dar eminentă, inteligentă și fermecătoare.
Peripețiile pentru căutarea interpretului lui Oliver au fost nenumărate. Deși actorului care urma să-l interpreteze urmau să-i revină zece procente din încasări, actorii cărora li s-a propus rolul (printre care Michael Douglas, Jon Voight, Jeff Bridges, Beau Bridges, Michael York, Keith Carradine și Peter Fonda) l-au refuzat.
Producătorul Robert Evans l-a convins pe Arthur Hiller că Ryan O’Neal, care i se părea un „reactor” de energie, e cel potrivit. În fine, distribuția a fost aleasă, Ryan O’Neal a învățat să patineze, iar Ali MacGraw să cânte la clavecin.
Producția a început turnajul la Universitatea Harvard, dar distragerea studenților de la cursuri și distrugerea mai multor copaci, din cauza zăpezii artificiale, au dus la interzicerea definitivă a filmărilor în campus.
Bugetul de 2,2 milioane de dolari s-a dovedit insuficient, iar în final, când se plimba singur prin zăpadă, Ryan O’Neal a fost filmat de o echipă redusă la minimum.
Filmul a devenit însă un fenomen peste noapte. A fost hitul absolut al anului 1970 și una dintre primele pelicule ale epocii care încasat 100 de milioane de dolari (suma finală fiind de 106 milioane). Succesul s-a datorat și difuzărilor sale repetate, permise de durata scurtă (100 de minute), și faptului că mare parte din public (preponderent feminin) a văzut filmul de zece ori.
Difuzat în 1972 la televiziunea americană, „Love Story” a bătut toate recordurile de audiență și a devenit un fenomen internațional (fiind difuzat inclusiv în România acelor ani). Astăzi, la 50 de ani după realizarea sa, după ce a fost citat, copiat și parodiat de nenumărate ori în filme și seriale, „Love Story” ne dă posibilitatea să ne convingem singuri cât ne mai poate emoționa această supercelebră poveste a anilor ’70.
Sursa Foto: Hepta