22 de lungmetraje în premieră pe țară intră în cursa celor două competiții internaționale de la TIFF 2023. Regizate de autori aflați la primul sau al doilea film, 12 dintre ele concurează pentru Trofeul Transilvania și celelalte premii ale Competiției Oficiale. Din cele 12 filme incluse în competiție, zece sunt debuturi.
„Deși temele sociale fierbinți sunt inevitabile (diferențele de clasă, conflictele interetnice, emigrația, consumul de droguri, prostituția etc.), autorii reușesc performanța – tot mai rară azi în cinema – de a nu pedala pe ele la modul oportunist, construind, cu o admirabilă economie de mijloace, povești subversive de maxim impact și sofisticate narativ, a căror miză reală este în altă parte, chiar și atunci când caroseria întregului este de comedie neagră.”, a declarat Mihai Chirilov, director artistic TIFF.
E pentru prima oară când Republica Moldova intră în competiția TIFF-ului: Carbon (r. Ion Borș), o ingenioasă farsă despre anii tulburi ai conflictului din Transnistria de la începutul anilor ’90. Filmul a fost lansat anul trecut la San Sebastian, dar proiectul a reținut atenția juriului Transilvania Pitch Stop, care l-a premiat încă din 2019, pe când se afla în stadiu de dezvoltare.
Spania e prezentă în cursă cu două titluri cum nu se poate mai diferite: Liniște-n furtună (Stillness in the Storm, r. Alberto Gastesi), o poveste de dragoste jazzy filmată în alb-negru și suspendată între trecut, prezent și fantezie; și Viza de intrare (Upon Entry, r. Alejandro Rojas și Juan Sebastián Vasquez), care răstoarnă o premisă simplă (un interogatoriu la vamă) într-o crâncenă disecție a dinamicii de cuplu, demnă de cele mai claustrofobice thriller-uri.
Într-o ediție care omagiază in extenso cinematografia nordică printr-un Focus dedicat, Finlanda și Danemarca figurează în competiție cu În familie (Family Time, r. Tia Kuovo), respectiv Dinastia dulce (The Cake Dinasty, r. Christian Lollike), două portrete de familie, una mai disfuncțională decât cealaltă, în care comedia glisează treptat spre tragedie surdă, respectiv delir burlesc și incorect politic, din care nimeni nu scapă cu fața curată.
Relațiile de familie generatoare de situații extreme sunt motorul principal în alte trei filme din competiție: brazilianul Mangal (Charcoal, r. Carolina Markowicz), o comedie neagră în care un traficant de droguri e forțat să trăiască o vreme cu capul la cutie; iranianul Ca peștele pe lună (Like a Fish on the Moon, r. Dornaz Hajiha), în care doi părinți se confruntă cu muțenia subită a fiului lor; și croatul Unchiul (The Uncle, r. David Kapac și Andrija Mardesic), descendent de seamă al lui Funny Games, și cel puțin la fel de inconfortabil.Despre un alt fel de familie este vorba și în canadianul Noemie zice da (Noémie dit oui, r. Geneviève Albert), cea a fetelor dintr-un centru de plasament cum este și protagonista rebelă a acestui film, abandonată de mamă și căzută pradă turismului sexual.
Legătura mamă-fiică este explorată, cu tandrețe și un strop de realism magic, și în Fiica mâniei (Daughter of Rage, r. Laura Baumeister), în năucitorul decor al celei mai mari gropi de gunoi din Nicaragua. În replică, cel de-al doilea film al argentinianului Andrew Sala, Barbarii (The Barbarians), este un thriller compact despre un tânăr care dă din rău în mai rău atunci când devine mâna dreaptă a tatălui său pe care, de fapt, nu-l cunoaște cu adevărat.
Aflat la rândul lui la cel de-al doilea film, Adam Sedlák revine la TIFF (după Domestique) cu bomba ediției, Hit (Banger), un veritabil Trainspotting pentru generația Z, filmat integral cu un iPhone 12 Pro Max.