Kira Hagi are 23 de ani si a terminat școala de actorie din Los Angeles, o filială a New York Film Academy. A plecat acolo la 18 ani și a stat singură, s-a întreținut și a învățat enorm de mult. Marturiseste ca a primit o educatie „de moda veche”, dar ca acest lucru o face diferita fata de generatia din care face parte. Munceste din greu si reuseste, la fel ca fratele ei, Iannis, sa isi creeze propriul drum intr-o meserie de care este pasionata intru totul
ibiancamaria: Kira, cum te-ai descrie in cateva cuvinte?
Kira Hagi: Nu ştiu… Sunt artista! Deci boema, visatoare, extroverta si introverta in acelasi timp si pasionata de tot ceea ce fac.
Care a fost momentul in care ai stiut ca actoria este drumul pe care doresti sa pornesti?
Momentul a fost pe la 12 ani. Am tot povestit despre cum am fost impinsa de tata sa iau o decizie si ma bucur ca am stiut sa iau decizia corecta pentru mine.
Stiu ca o calatorie in Venetia te-a facut sa simti ca arta este ceea ce iti place cel mai mult. Imi poti povesti putin?
Am povestit cuiva despre Venetia? Nu mai stiam! E un oras in care orice suflet de artist se regaseste si isi gaseste inspiratia… Cred ca mixul acela de romantism, culorile calde, arhitectura orasului, istoria si povestile…
Dar de la mama ta legat de tine, ca fata, ca femeie. Ce sfat de-al ei te-a facut poate sa te descoperi si sa te iubesti pe tine asa cum esti?
De la mama am invatat ca parerile oamenilor conteaza atat timp cat le dai tu putere sa conteze. Am invatat ca pot fi Kira Hagi in versiunea pe care o aleg eu si nu pe care o aleg altii pentru mine.
Tu si fratele tau infloriti in plan profesional pe zi ce trece, iar munca voastra este apreciata. Ce crezi ca v-a modelat atat de frumos?
Suntem o familie unita. Asta ne-a facut sa crestem cu increderea ca tot timpul cineva o sa fie acolo pentru noi. Educatia pe care am primit-o a fost de moda veche, cred. Asta ne distanteaza probabil de generatia din care facem parte. Nu in sensul bun sau rau. Ci pur si simplu suntem diferiti. Nu stiu exact care a fost trucul pe care l-au folosit ai nostri, dar stiu ca suntem genul cumpatati, respectuosi, devreme acasa (ha!). Acum stiu ca e important si anturajul pe care ti-l faci… Si conteaza sa iti creionezi niste principii si sa nu te abati de la ele.
Stiu ca iti place desenul si ca ai aproape două sute de lucrări terminate. Cand vei lansa site-ul pe care le vei expune?
Site-ul este in lucru. In curand o sa fie online. Va tin la curent!
Care au fost cartile care ti-au schimbat viata sau perceptia asupra unor lucruri?
Depinde de momentul in timp in care ma aflu, se intampla sa existe o carte care sa ma zdruncine din radacini si sa imi ofere o perspectiva diferita asupra vietii. Uite, de pilda, acum am terminat de citit un volum de poezii de Demostene Andronescu, un fost dizident, pentru ca inca sunt sub influenta filmului Intre Chin si Amin, in care am fost onorata sa am un rol. Domnul Andronescu a scris toate poeziile acestea in minte mai intai, pentru ca era inchis la Pitesti cand le-a compus. In perioada filmarilor am citit si “Marturisiri din mlastina disperarii”, scrisa de Dumitru Bordeanu. Insa acum-acum, pentru ca am inceput sa lucrez cu copii si sa-i invat tainele actoriei, am redescoperit povestile sau romanele copilariei; le recitesc ca sa avem subiecte de conversatie sau ca sa le ofer un impuls pustilor sa citeasca pentru ca am remarcat ca e o activitate pe cale de disparitie, din pacate…
Asa ai ajuns sa predai acum din cunostintele accumulate. Cum ti-ai dat seama ca le poti impartasi copiilor?
Cum am ajuns sa predau cursurile de copii la DallesGO Kids? Nici acum nu stiu sa va spun precis, decat ca argumentul suprem prin care am foat convinsa este legat de o amintire pe care o aveam din copilarie, cand o persoana necunoscuta, devenita ulterior mentorul meu, m-a ajutat sa descifrez misterele acestei arte. Am acceptat pentru ca mi s-a parut cinstit sa intorc Universului acea favoare.
Ce ai descoperit la tine in acest rol de profesoara?
Am descoperit ca am foarte multa rabdare si ca ma inteleg de minune cu copiii, ca au un potential urias si ca tot ce le trebuie e sa vina cineva sa le spuna ca sunt talentati.
Ce proiecte ai pentru acest an?
Sunt cateva proiecte de teatru la care lucrez si cateva legate de film. Daca ma urmariti pe “social media” o sa aflati mai multe cat de curand.
CREDIT FOTO: Sebastian Enache