Au scris istorie şi au schimbat fotbalul pentru totdeauna. Îi vedem pe jucătorii de legendă ai Mondialelor în fiecare zi, în Jurnalul sportiv al TVR. După Messi, Garrincha, Hagi, Rossi, Ronaldo, Maradona,Pele, Platini, e rândul altor vedete ale Mondialului: Milla, Pirlo, Cruyff şi Drogba.
Jurnalul sportiv al TVR continuă difuzarea miniportrelor jucătorilor legendari ai Campionatulul Mondial de Fotbal. Săptămâna trecută, am dat pase cu Paolo Rossi (14 mai), Diego Maradona (15 mai), Michel Platini (16 mai), Gheorghe Hagi (17 mai), Pele (18 mai), Kempes (19 mai) și Cristiano Ronaldo (20 mai).
Luni, 21 mai, în Jurnalul sportiv, am văzut un miniportret al fotbalistului Lionel Messi; marţi, 22 mai, jurnaliştii departamentului Sport au pregătit un miniportret Garrincha. Miercuri, 23 mai, aflăm mai multe despre Buffon, iar joi, 24 mai, vedem un portret al lui Milla. Pentru sfârşitul de săptămână, jurnaliştii de la departamentul Sport ne invită să aflăm lucuri noi despre Pirlo (vineri, 25 mai), Cruyff (sâmbătă 26 mai) şi Drogba (duminică, 27 mai). Detalii mai jos.
Toate miniportretele vedetelor Mondialului pot fi văzute în secţiunea dedicată Campionatului Mondial de Fotbal de pe stiri.tvr.ro.
Roger Milla. Foto: CNN International
Gloria nu ţine cont de vârstă! Este ceea ce poate confirma Roger Milla, „bunicuţul” care, la 42 de ani, pe Stanford Stadium din San Francisco, scria încă o pagină din istoria Mondialului.
Camerun 1990 a fost o surpriză uriaşă pentru toată lumea. Nu doar datorită victoriei cu Argentina, ci şi din cauza lui Roger Milla, care juca, la 38 de ani, al doilea său Mondial. Rezerva africanilor dădea pase decisive şi scotea penalty-uri, dar mai ales înscria goluri cu România şi Columbia. Între goluri, dansul cu steagul de la colţul terenului, felul său de a se bucura ca un copil pentru bucăţica de glorie la care, în urmă cu câteva luni, nici nu mai visa. Trimişi acasă de englezi, camerunezii au revenit la Mondial în 1994, tot cu Milla în echipă. Şi acesta nu a ratat momentul. A intrat după pauză cu Rusia şi a înscris, devenind, la 42 de ani, cel mai vârstnic marcator din istoria Mondialelor. După gol, comentatorul american al meciului a spus doar atât: „Bătrânul Milla nu şi-a uitat acasă magia de altădată, singurul lucru care lipseşte este doar dansul de la colţul terenului!“
Nu a primit Balonul de Aur, nici măcar nu s-a apropiat de podiumul acestuia, însă a fost unul dintre cei mai importanţi fotbalişti ai ultimelor două decade. Andrea Pirlo, omul lui Lucescu, a câştigat însă Mondialul cu Italia, în 2006.
Arhitectul, Profesorul sau Mozart sunt, toate, poreclele unui singur jucător care, descoperit de Mircea Lucescu la Brescia, a îmbrăcat tricoul celor trei granzi italieni, Inter, Milan şi Juventus. Pirlo a fost metronomul de la centrul terenului peste tot pe unde a jucat. Nenumărate titluri şi Cupe în Italia, două Ligi ale Campionilor cu Milan şi un titlu mondial cu Italia, în 2006, stau mărturia faptului că Andrea a ştiut să se adapteze perfect la fiecare dintre echipele pe unde a jucat. În 2006, la Mondiale, Pirlo a fost de trei ori ales drept Omul meciului, inclusiv în finala câştigată la lovituri de departajare cu Franţa. Amprenta pe care şi-a pus-o asupra jocului Squadrei Azzura a cântărit enorm, astfel încât în 2010, cu Andrea doar pe bancă, accidentat, Italia a părăsit rapid Mondialul, încă din faza grupelor, fără nici o victorie. În 2012, la Europene, Andrea şi-a luat revanşa ducând Italia până în finală.
Johan Cruyff. Foto: The New Yorker
Cruyff a fost primul superstar al Olandei şi unul din puţinii europeni care erau în stare să-i răpească gloria lui El Rey Pele. A jucat la doar un singur Mondial, dar a fost de ajuns să aducă Portocalei mecanice prima finală din istorie.
La turneul final din 1974, cu Johan în rolul şefului de orchestră, olandezii au fost vioara întâi în grupa lor. Fotbalul total jucat de Ajax, cu Rinus Michels şi Ştefan Kovacs la timonă, ajungea pe scena Mondialului. „Portocala mecanică“ a fost de neoprit până în finală. Avea jucători de clasă superioară, joc modern şi inovator. Şi-l mai avea pe Cruyff. Alături de el, Neeskens, Rensenbink, Rep, Krol şi Haan. Olanda şi-a numărat adversarii până în finală: şase meciuri, cinci victorii şi un egal, 14 goluri marcate şi doar unul încasat. Cruyff şi-a făcut numărul şi în utimul act, când a fost faultat în careu şi a scos un penalty, însă echipa oranje a pierdut în faţa vest-germanilor. A fost zenitul carierei lui Johan la naţională. Olandezul Zburător şi-a calificat echipa şi la Cupa Mondială din 1978, dar nu a mai jucat în Argentina făcându-i pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva Johan ar fi câştigat duelul cu Mario în finala acelui Mondial.
Didier Drogba
A fost idolul tribunelor la Marsilia, Londra sau Istanbul. A marcat goluri şi a cucerit trofee fără să uite o clipă de unde a plecat. Drogba a folosit puterea fotbalului pentru a încerca să aducă pacea în ţara sa natală, Coasta de Fildeş.
Înalt, puternic şi mereu prezent în careul advers, Drogba a magnetizat tribunele, care i-au ales imediat o poreclă pe măsură: „Regele Africii”. Didier, starul care rămâne şi acum cel mai bun marcator străin al lui Chelsea, a reuşit să facă minuni în Coasta de Fildeş. Cu el la timonă, ivorienii au ajuns la Cupa Mondială din 2006, o performanţă la care, cu doar câţiva ani în urmă nimeni nu visa în micuţa ţară africană. Drogba a dublat miza patru ani mai târziu şi a triplat-o în 2014, când a reuşit a treia calificare consecutivă la un turneu final. În acelaşi an, dupa 104 selecţii şi 65 de goluri marcate pentru naţionala elefanţilor, Didier a ales să continue doar la echipa de club, considerând că este prea bătrân, la 36 de ani, pentru a mai aduce ceva nou în jocul reprezentativei ivoriene. Ceea ce a clădit însă a rămas, iar Coasta de Fildeş a cucerit Cupa Africii pe Naţiuni în 2015.
Începând din 14 iunie, Televiziunea Română transmite, în exclusivitate, cel mai important eveniment sportiv al anului 2018. În perioada 14 iunie – 15 iulie, toate cele 64 de meciuri, vor fi difuzate numai de televiziunea publică. 32 de echipe au un singur obiectiv: obţinerea mult râvnitului trofeu din aur pur.
De mai bine de 50 de ani, începând cu ediţia CM 1966 din Anglia, TVR este televiziunea care difuzează în exclusivitate cel mai mare eveniment fotbalistic al planetei. Campionatul Mondial din Rusia, primul găzduit de Europa de Est, este al 13-lea turneu pe care telespectatorii din România îl vor urmări la televiziunea publică.