Jonny, baiat frumos

Matei Udrea
Acest sport cu reguli teribil de complicate, dar pe care natiunile civilizate ale lumii il joaca, iubesc si inteleg pentru ca este unicul loc unde forta bruta se impleteste cu inteligenta si un desavarsit cavalerism ofera lumii povesti in care eroii nu stiu sa triseze. Legenda Inimii de Leu din pieptul Albionului este una dintre cele mai frumoase.
In 2003, la cea de-a cincea Cupa Mondiala, tocmai ei, englezii, mergeau la Antipozi ca jertfa pe altarul rugbyului, sportul pe care-l inventasera. Tara-gazda, Australia, nu-si punea problema sa rateze victoria. Europenii asigurau decorul unei competitii in care nu triumfasera niciodata.
Marsul australienilor a fost unul triumfal. Inaintand implacabil precum destinul, pachetul de muschi al gazdelor a bifat victorie dupa victorie. Iar finala, impotriva Angliei, se anunta o simpla formalitate.

Eroul Angliei
Pe 22 noiembrie, la Sydney, Australia si lumea rugbyului au avut insa o mare surpriza. La scorul de 17-17, dupa ce timpul regulamentar expirase, iar prelungirile trageau si ele sa moara, Jonny Wilkinson a inscris, din drop, punctele decisive. Anglia a dat lovitura secolului si a invins cu 20-17, spre consternarea bookmakerilor si a tuturor specialistilor in rugby.
Eroul natiunii si-a trait din plin clipele de glorie. Loviturile sale de o precizie matematica dusesera Albionul pana in varf. Transformerul englezilor marcase 23 de puncte in meciul castigat cu 28-17 in „sferturi”, cu Tara Galilor, si toate punctele echipei sale in semifinale, cand Anglia a invins Franta cu 24-7.