Joan Fontaine şi Olivia de Havilland încă se urăsc

.

NOMINALIZATE LA OSCAR. Joan Fontaine a strălucit în „Rebecca” (1940), iar sora ei, Olivia de Havilland a intrat perfect în pielea personajului ei din „Pe aripile vântului” (1939).

Surorile Joan Fontaine (92 de ani) şi Olivia de Havilland (94 de ani), două dintre actriţele celebre la Hollywood în anii ’30-’40, sunt încă certate, scrie publicaţia „The Daily Mail”. Fontaine – care a jucat în pelicule ca „Rebecca” (1940) şi „Jane Eyre” (1944) – şi Havilland – care a apărut în distribuţia filmelor „Pe aripile vântului” (1939) şi „Moştenitoarea” (1949) – s-au urât toată viaţa şi cearta a degenerat recent, când Joan a refuzat să fie prezentă, la Paris, la o ceremonie în cadrul căreia sora ei a primit Legiunea de Onoare.

Pe 9 septembrie, preşedintele Franţei, President Nicolas Sarkozy, i-a acordat actriţei Olivia de Havilland această onoare, în cadrul unui eveniment desfăşurat la Palatul Élysée (Paris). Bătrâna actriţă locuieşte în capitala Franţei de aproape 60 de ani. La ceremonie au fost prezenţi câţiva membri ai familiei acesteia (inclusiv fiica ei, Gisele), dar a lipsit sora ei, celebra Joan Fontaine. Aceasta se afla în California, în casa ei din Carmel, ignorând complet momentul.

.

Ură din copilărie

Amândouă surorile au câştigat Oscaruri (Olivia – două, Joan – unul) şi amândouă se urăsc de moarte din copilărie. Se detestau de mici (Olivia, preferata mamei lor, a devenit prima actriţă, iar Joan a fost nevoită să-şi inventeze alt nume de scenă), s-au întrecut pentru acelaşi bărbat (Errol Flynn flirta cu Olivia, dar era dispreţuit de Joan; Howard Hughes se iubea cu Olivia, dar o vrăjea cu promisiuni de nuntă pe Joan), au concurat la Oscar în acelaşi an (1942; Joan a câştigat) şi s-au bătut pentru aceleaşi roluri (cel al lui Melanie Hamilton Wilkes din „Pe aripile vântului” a fost câştigat de Olivia, în defavoarea surorii sale; cel al eroinei din „Rebecca” a mers la Joan).

Din 1975 nu mai vorbesc deloc, iar Fontaine a susţinut că nu a fost invitată la înmormântarea mamei lor din acel an. Testamentul le-a lăsat destule copiilor Oliviei şi nimic fiicei lui Joan. Iar după trei ani, acesta din urmă scria o autobiografie, „No Bed Of Roses” care pecetluia duşmănia eternă între ea şi sora ei, descrisă ca „otrăvitoare”.